--- Lepre de București Cum un caz medical izolat a devenit încă o perdea de fum într-o țară obosită de propriile crize --- 1. Lead — Cazul de la Cluj și isteria importată în București În ultimele zile, România a fost lovită de o „știre-bombă”: lepra la Cluj. Un caz izolat, tratabil, confirmat la o femeie care lucra într-un salon SPA. Medical vorbind, nimic spectaculos. Dar politic și mediatic, parcă a pornit Apocalipsa: declarații peste declarații, comunicate urgente, miniștri și purtători de cuvânt ieșind la rampă ca și cum ar fi izbucnit o epidemie în centrul orașului. Și nu doar atât — cazul a fost folosit drept muniție într-un climat deja încărcat: proteste, tensiuni pe justiție, scandaluri nerezolvate, demisii fără efect și, în curând, creșteri masive de taxe. În tot acest zgomot, lepra devine doar un titlu util. Restul se joacă în culise. --- 2. Ce este lepra — și ce NU este Lepra, sau boala Hansen , este o infecție bacteriană rară și lentă, care se transmite greu. Nu sare...
Plecarea românilor peste hotare nu mai e demult un fenomen izolat. Începând timid prin anii ’90 și accelerând dramatic după 2000, migrația a devenit una dintre cele mai profunde transformări sociale din România post-comunistă.
De la sate întregi rămase pustii, până la milioane de familii despărțite între „acasă” și „afară”, povestea diasporei românești e una care merită spusă sincer, fără sloganuri politice.
🧭 Primii pași spre plecare (anii ’90)
După Revoluție, România s-a trezit într-o realitate dură: șomaj masiv, inflație galopantă, corupție crescândă și lipsa perspectivelor.
Primele valuri de plecări au fost compuse în special din minorități etnice și români din zone sărace, care au căutat o șansă în țările occidentale. În acei ani, plecarea era mai degrabă o aventură, nu un plan de viață.
🌍 Explozia migrației după 2000 și integrarea în UE
Ridicarea vizelor și aderarea României la Uniunea Europeană în 2007 au schimbat complet jocul.
Românii au început să lucreze legal în Italia, Spania, Germania sau Marea Britanie. Mulți și-au luat familiile cu ei, și-au găsit locuințe, și-au stabilit rădăcini.
În mai puțin de două decenii, peste 5 milioane de români trăiesc acum în diaspora — o cifră uriașă pentru o țară de doar 19 milioane de locuitori.
💸 Diaspora, motor economic ignorat
Între 2005 și 2015, diaspora a reprezentat practic „a doua economie” a României.
- Transferurile bănești oficiale și neoficiale au atins anual 5–6 miliarde de euro.
- Mulți au investit în case, terenuri, mașini și au susținut rudele rămase în țară.
- În multe sate, banii din străinătate au fost singura formă reală de dezvoltare economică.
Cu toate acestea, statul român nu a construit politici inteligente pentru a atrage investițiile diasporei sau pentru a sprijini o eventuală întoarcere. Totul s-a bazat pe patriotism și speranță, nu pe strategie.
🧾 De ce românii trimit tot mai puțini bani acum
În ultimii ani, se vede o schimbare clară:
- Copiii generației plecate s-au născut sau crescut în străinătate și nu mai au aceeași legătură afectivă cu România.
- Mulți părinți au realizat că nu se mai întorc definitiv, așa că nu mai investesc în proprietăți aici.
- Taxele ridicate, birocrația greoaie și corupția îi descurajează să mai țină economii în țară.
- Statul nu oferă stimulente serioase pentru investițiile mici sau medii din diaspora.
Fluxul de bani începe să se diminueze, iar efectele se vor simți economic în anii ce vin.
🧒 Ruptura generațională
Cei care au plecat în anii 2000 au azi 40–50 de ani. Copiii lor merg la școli din Italia, Spania, Germania sau Marea Britanie, vorbesc limba locală și gândesc în logica societății adoptive.
Pentru ei, România nu e „acasă” în sensul autentic — e mai degrabă un loc de vacanță sau un capitol din poveștile părinților.
Mulți nu vor să moștenească casele construite cu sacrificii în satele românești, ci preferă să-și clădească viitorul acolo unde s-au născut.
⚠️ Concluzie: desprinderea lentă
România a beneficiat zeci de ani de banii trimiși de diaspora, fără să ofere o strategie reală înapoi. Astăzi, legătura economică și emoțională se estompează încet, pe fondul lipsei de viziune și al schimbărilor generaționale.
Dacă nu vor fi implementate politici inteligente — reducerea birocrației, combaterea corupției, stimulente pentru investiții — această desprindere va deveni ireversibilă.
Diaspora nu s-a rupt dintr-o dată. S-a desprins încet, an cu an. Iar România pare, încă, să nu realizeze cât de mult pierde.
Comentarii
Trimiteți un comentariu