Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din octombrie 21, 2025

Statul ca proprietar final

  Există un moment în care o societate trebuie să-și pună o întrebare brutal de simplă: mai suntem proprietari sau suntem doar chiriași ai statului? În România de azi, răspunsul devine tot mai incomod. Pentru că atunci când plătești an de an pentru casa în care trăiești, când munca îți este taxată până la os, iar fiecare produs cumpărat vine cu TVA pe care nu‑l vei recupera niciodată, noțiunea de „proprietate privată” începe să sune a glumă. Proprietatea cu termen de expirare Casa nu mai este un bun definitiv. Este un bun condiționat. O ai atâta timp cât plătești. Nu contează că ai muncit o viață, că ai plătit deja impozite pe salariu, pe materiale, pe utilități, pe fiecare cui bătut în perete. Statul revine anual și îți amintește cine este, de fapt, proprietarul final. Impozitul pe locuință nu mai este o taxă simbolică. Devine o chirie mascată. Obligatorie. Permanentă. Fără legătură reală cu servicii oferite. Plătești pentru dreptul de a rămâne în propria ta casă. TVA – impozitul ...

Când focul devine pretext

SRI anunță că a prins doi sabotori ucraineni care voiau să dea foc sediului companiei Nova Post din București. Și, ce să vezi, în mai puțin de 48 de ore, „datele confirmă” că cei doi lucrau pentru serviciile ruse. Rapid, curat și perfect încadrat în logica războiului narativ: Rusia – vinovatul universal. Dar hai să punem întrebarea simplă, de bun-simț: dacă Rusia chiar ar fi reușit să incendieze o companie ucraineană, cine ar fi fost prima suspectată? Exact — Rusia. Ceea ce face ca întreaga poveste să semene mai mult cu o operațiune de sub steag fals, gândită să întărească o direcție politică deja stabilită. --- 🔹 Sabotorii din Nord Stream – lecția uitată În 2022, conductele Nord Stream 1 și 2 au fost aruncate în aer. Europa întreagă a strigat din reflex: „A fost Putin!”. Doar că investigațiile independente, inclusiv cele ale jurnalistului american Seymour Hersh, au arătat altceva: în spatele operațiunii ar fi stat echipe ucrainene, cu sprijin discret din Vest. Și culmea – țările care...

Vladimir Bukovski

  Vladimir Bukovski – când Uniunea Europeană uită că libertatea nu se administrează birocratic Puțini oameni au avut curajul lui Vladimir Bukovski, disidentul sovietic care a plătit cu ani de închisoare și tortură psihiatrică doar pentru că a spus adevărul: sistemele totalitare nu dispar, ci se reinventează sub alte forme, mai „civilizate”. Astăzi, la aproape jumătate de secol de la căderea URSS , trăim într-o Uniune Europeană care pare să fi preluat exact aceleași reflexe de control și obediență birocratică – doar că ambalate în tehnocrație, reglementări și lozinci despre „valori comune”. --- 🔹 1. Când puterea reală nu mai e la popor În Uniunea Sovietică, poporul „vota”, dar puterea se decidea în spatele ușilor închise, în Comitetul Central. În Uniunea Europeană, istoria se repetă subtil: deciziile importante nu se iau în Parlamentul ales, ci în Comisia Europeană, o structură de funcționari numiți, nu aleși, care își impun regulile în numele „interesului comun”. De la taxele de...