Lecția de economie pe care o înveți la pompă Dacă te uiți la prețul carburantului din ultimii ani, observi un fenomen curios: prețurile urcă imediat când apare o criză, dar când criza trece, ele rămân aproape la fel. După începutul Russian invasion of Ukraine, prețurile la carburanți au sărit brusc. Explicația oficială a fost simplă: energie scumpă, piață tensionată, logistică mai dificilă. Problema este că multe dintre aceste costuri au scăzut ulterior. La pompă însă, scăderea este mult mai timidă. Economiștii au chiar un termen pentru fenomenul acesta: „ rocket and feather ” – prețurile urcă ca o rachetă și coboară ca o pană. Companii mari precum Repsol au ajuns să domine piața energetică din S pania, iar într-o piață dominată de câțiva jucători mari, reacțiile de preț sunt deseori sincronizate. Asta creează o situație paradoxală: apare o criză → prețul urcă imediat costurile scad → prețul rămâne ridicat se găsește o nouă justificare: taxe, logistică, tranziție verde, combustib...
Muammar Gaddafi, liderul Libiei între 1969 și 2011, a fost catalogat de Occident drept „dictator brutal”. Însă dacă ne uităm la realitățile sociale și economice din Libia, perspectiva se schimbă radical. Sprijin social fără precedent Sub Gaddafi, Libia oferea cetățenilor săi un model aproape unic în lume: Educație și sănătate gratuite pentru toți. Subvenții masive la locuințe și sprijin financiar pentru tineri la căsătorie. Combustibil extrem de ieftin și subvenții pentru alimente. Împrumuturi fără dobândă pentru cetățeni și salarii garantate până la găsirea unui loc de muncă. Plăți directe din profiturile petrolului către toți cetățenii. Proiecte gigantice de infrastructură, precum „Proiectul Omului Mare”, pentru irigații și acces la apă în întreaga țară. Aceste beneficii nu erau doar promisiuni: alfabetizarea a crescut de la 25% la 83%, iar nivelul de trai a urcat semnificativ. În esență, Gaddafi combina elemente de stat social nordic cu redistribuirea directă a resurselor naturale, ...