Nu-i Banc, îi Site-ul

Astăzi e rândul Belgiei. Țara sediului Uniunii Europene — acel loc unde se vorbește zilnic despre drepturi, libertate și solidaritate — a ajuns scena unei demonstrații reprimate cu gaze lacrimogene, tunuri cu apă și bastoane. Motivul? Oamenii cer un lucru simplu: o viață normală, fără să fie nevoiți să aleagă între factură și mâncare, între muncă și sănătate. Dar, cum se întâmplă tot mai des în „Europa civilizată”, răspunsul statului e violența. Nu doar Belgia . A fost Grecia , a fost Franța , a fost Germania , și da — a fost și România , pe 10 august 2018 , când românii din diaspora au venit acasă să strige împotriva corupției și au primit gaze în ochi și bastoane în spate. Acum e rândul belgienilor să simtă ce înseamnă „ dialogul social ” într-o Europă care vorbește despre democrație doar la televizor. Se vede tot mai clar că protestul a devenit dușmanul perfect al guvernelor europene. Când oamenii nu mai tac, apar scuturile. Când mulțimea se ridică, apar gazele. Când strigă „vreau...

 Instructorul auto și vitezomanul – lecții despre siguranță, indiferență și justiție selectivă Se pare că România produce talente în școala de șoferi… de aventură. La Ploiești, o doamnă care dădea examenul auto pentru a treia oară a reușit să transforme o simplă lecție într-o demonstrație de supraviețuire: a „vrut să‑și omoare profesorul”, adică instructorul auto — și, dacă examinatorul ar fi fost mai atent, poate chiar ar fi „reușit”. Ironia e amară: la examenul în care ar trebui să se testeze capacitatea de a conduce în siguranță, un adult experimentat nu a fost suficient de prezent pentru a preveni un dezastru. Dar tragediile nu rămân la nivel de glumă amară. La București, o femeie a pierdut viața, iar copilul ei, aflat în primele luni de viață, a ajuns în stare gravă, victime ale unui tânăr care a postat pe internet un videoclip în care apare conducând cu peste 200 km/h. Nu înseamnă neapărat că aceea era viteza la momentul impactului, dar autoritățile nu s‑au sesizat la timp, i...

  Când legea e pentru popor, iar privilegiul pentru stăpâni Ne tot vorbesc de legi, de ordine, de obligații. Că trebuie să ne prezentăm la exerciții de mobilizare, că e datoria noastră, că statul are nevoie de noi. Dar stai puțin — unde e statul când noi avem nevoie de el? Că parcă tot cetățeanul e dator, dar niciodată protejat. Ni se spune că armata obligatorie nu mai există. Adevărat, dar legea încă te poate chema — că ești „ rezervist ”, că ai fost cândva militar, sau doar pentru că așa scrie într-un articol de lege făcut cu zeci de ani în urmă, pe vremea când România trăia din frică, nu din demnitate. Dacă refuzi, riști amendă. Dacă mergi, o faci pe banii tăi. Iar dacă întrebi „de ce eu?”, ți se răspunde „pentru că e legea”. --- ⚖️ Legea care se aplică doar în jos Legea asta, așa cum e făcută, nu se aplică tuturor. Că n-o să vezi parlamentar în cizme, nici judecător în tranșee. Unii ies la pensie la 38–40 de ani , cu pensii speciale cât salariul a zece oameni la un loc. Și ...

 Mobilizare… și nu prea: cum s-au plimbat rezerviștii prin București și Ilfov Se pare că exercițiul de mobilizare desfășurat ieri în București și Ilfov, cunoscut oficial sub numele de MOBEX B‑IF‑25 , a fost, să zicem… mai degrabă un test de răbdare decât unul militar. Sau cel puțin așa circulă prin oraș „gurile rele”, care susțin că lucrurile nu au mers tocmai conform planului. Desigur, precizăm că nu avem informații confirmate oficial și că ar fi foarte dificil să le obținem: armata comunică, dar selectiv. Totuși, câteva detalii relatate de participanți sugerează că unii rezerviști ar fi fost trimiși la adrese greșite, și că, după ce și-au găsit în sfârșit locația corectă, au ajuns ultimii și… surpriză! Nu mai existau locuri la poligon pentru trageri. S-au îmbrăcat și… au plecat acasă, admirând cum ceilalți au pornit spre Ploiești . În ciuda haosului discret, șeful suprem al apărării, adică ministrul de interne , a ținut să ne asigure că toți rezerviștii vor primi câte o trotine...

 Când casa devine o bombă: tragedia familiei Ramponi și eșecul unui sistem fără inimă Într-un colț liniștit din nordul Italiei, în Castel d’Azzano , s-a consumat una dintre cele mai șocante drame ale ultimilor ani. Trei carabinieri au murit într-o explozie produsă în momentul în care autoritățile încercau să evacueze o familie de fermieri — frații Ramponi . Casa lor, plină cu bombole de gaz, a sărit în aer în clipa în care oficialii au pășit în curte. Un gest extrem, dar care ridică o întrebare profundă: ce poate împinge niște oameni simpli, care au muncit o viață, să ajungă până la autodistrugere? --- O familie la capătul puterilor Franco, Dino și Maria Luisa Ramponi erau agricultori de o viață. Crescători de animale, trăind modest, aproape izolați — fără curent, fără gaz, într-o casă veche, dar care pentru ei era tot ce aveau. De ani de zile se luptau cu datoriile, cu ipoteci și executări silite , după ce ar fi pierdut o parte din terenuri în urma unui împrumut contestat. Spunea...

 🇷🇴 România se stinge singură: de ce trebuie menținută Termocentrala Ișalnița în funcțiune În ultimii ani, guvernele care s-au perindat la putere — PNL, PSD, USR și toți cei care au pozat în „pro-europeni de serviciu” — au acceptat fără crâcnire directive venite din afară, chiar și atunci când ele au lovit direct în interesele economice și energetice ale României. Cazul Termocentralei Ișalnița, cu o putere instalată de 930 MW/h , e doar cel mai recent exemplu al acestei slugărnicii politice. --- 🔥 O centrală funcțională, abandonată politic De la 1 ianuarie 2026, Termocentrala Ișalnița va fi închisă complet, chipurile pentru a respecta „țintele de mediu” și „tranziția verde”. Numai că România nu e nici Germania , nici Olanda , nici Franța . Nu avem zeci de centrale nucleare, nici ferme eoliene care să acopere consumul național. Avem însă 930 MW instalați la Ișalnița, adică puterea de a produce energie pentru sute de mii de locuințe. Dar guvernul preferă să o oprească și să cum...