Există un moment în care o societate trebuie să-și pună o întrebare brutal de simplă: mai suntem proprietari sau suntem doar chiriași ai statului? În România de azi, răspunsul devine tot mai incomod. Pentru că atunci când plătești an de an pentru casa în care trăiești, când munca îți este taxată până la os, iar fiecare produs cumpărat vine cu TVA pe care nu‑l vei recupera niciodată, noțiunea de „proprietate privată” începe să sune a glumă. Proprietatea cu termen de expirare Casa nu mai este un bun definitiv. Este un bun condiționat. O ai atâta timp cât plătești. Nu contează că ai muncit o viață, că ai plătit deja impozite pe salariu, pe materiale, pe utilități, pe fiecare cui bătut în perete. Statul revine anual și îți amintește cine este, de fapt, proprietarul final. Impozitul pe locuință nu mai este o taxă simbolică. Devine o chirie mascată. Obligatorie. Permanentă. Fără legătură reală cu servicii oferite. Plătești pentru dreptul de a rămâne în propria ta casă. TVA – impozitul ...
Există în politică momente care, privite retrospectiv, par să fi fost planificate cu o precizie chirurgicală. Dar, desigur, ni se spune mereu că e doar o „coincidență”. Așa, cu ghilimele. 2014 e un astfel de an. Pe de o parte, în Ucraina se aprinde scânteia Maidanului: proteste, schimbare de regim, anexarea Crimeei de către Rusia. Pe de altă parte, peste ocean, Statele Unite aprobă proiecte masive de export de gaz lichefiat (LNG) și încep să-și construiască, cu o perseverență demnă de manual, terminale portuare pentru exporturi energetice. Ce să vezi: în același an izbucnește o criză geopolitică la granița UE și se pun bazele unui imperiu energetic american. Coincidență? Poate. Sau poate cineva a fost extrem de atent la calendar. 🏗 Infrastructura care s-a construit „preventiv” Între 2014 și 2021, SUA trece aproape neobservată de la statutul de importator la cel de exportator major de gaz. Terminalele LNG se ridică unul după altul, investițiile curg, iar discursul politic a...