Lecția de economie pe care o înveți la pompă Dacă te uiți la prețul carburantului din ultimii ani, observi un fenomen curios: prețurile urcă imediat când apare o criză, dar când criza trece, ele rămân aproape la fel. După începutul Russian invasion of Ukraine, prețurile la carburanți au sărit brusc. Explicația oficială a fost simplă: energie scumpă, piață tensionată, logistică mai dificilă. Problema este că multe dintre aceste costuri au scăzut ulterior. La pompă însă, scăderea este mult mai timidă. Economiștii au chiar un termen pentru fenomenul acesta: „ rocket and feather ” – prețurile urcă ca o rachetă și coboară ca o pană. Companii mari precum Repsol au ajuns să domine piața energetică din S pania, iar într-o piață dominată de câțiva jucători mari, reacțiile de preț sunt deseori sincronizate. Asta creează o situație paradoxală: apare o criză → prețul urcă imediat costurile scad → prețul rămâne ridicat se găsește o nouă justificare: taxe, logistică, tranziție verde, combustib...
Există în politică momente care, privite retrospectiv, par să fi fost planificate cu o precizie chirurgicală. Dar, desigur, ni se spune mereu că e doar o „coincidență”. Așa, cu ghilimele. 2014 e un astfel de an. Pe de o parte, în Ucraina se aprinde scânteia Maidanului: proteste, schimbare de regim, anexarea Crimeei de către Rusia. Pe de altă parte, peste ocean, Statele Unite aprobă proiecte masive de export de gaz lichefiat (LNG) și încep să-și construiască, cu o perseverență demnă de manual, terminale portuare pentru exporturi energetice. Ce să vezi: în același an izbucnește o criză geopolitică la granița UE și se pun bazele unui imperiu energetic american. Coincidență? Poate. Sau poate cineva a fost extrem de atent la calendar. 🏗 Infrastructura care s-a construit „preventiv” Între 2014 și 2021, SUA trece aproape neobservată de la statutul de importator la cel de exportator major de gaz. Terminalele LNG se ridică unul după altul, investițiile curg, iar discursul politic a...