Există un moment în care o societate trebuie să-și pună o întrebare brutal de simplă: mai suntem proprietari sau suntem doar chiriași ai statului? În România de azi, răspunsul devine tot mai incomod. Pentru că atunci când plătești an de an pentru casa în care trăiești, când munca îți este taxată până la os, iar fiecare produs cumpărat vine cu TVA pe care nu‑l vei recupera niciodată, noțiunea de „proprietate privată” începe să sune a glumă. Proprietatea cu termen de expirare Casa nu mai este un bun definitiv. Este un bun condiționat. O ai atâta timp cât plătești. Nu contează că ai muncit o viață, că ai plătit deja impozite pe salariu, pe materiale, pe utilități, pe fiecare cui bătut în perete. Statul revine anual și îți amintește cine este, de fapt, proprietarul final. Impozitul pe locuință nu mai este o taxă simbolică. Devine o chirie mascată. Obligatorie. Permanentă. Fără legătură reală cu servicii oferite. Plătești pentru dreptul de a rămâne în propria ta casă. TVA – impozitul ...
Războiul Recuzitei : când portofelul tău de Monopoly devine dovadă de vinovăție Într-o Românie surprinzător de vigilentă, unde fiecare ambalaj de ciocolată e privit cu aceeași suspiciune ca și ultimele taxe, o nouă amenințare s-a strecurat în porturile noastre: recuzita cinematografică. Nu vorbim despre pălării caraghioase sau sabii din plastic — vorbim despre bancnote care arată atât de bine încât ar putea păcăli chiar și un distribuitor de film cu zero experiență. Iar poliția? Ei bine, s-a mobilizat. Preventiv. Cu entuziasm. Să fim clari: nu e vorba că am descoperit un complot mondial al realizatorilor de filme. Nu. E mai dramatic — și mai românesc — decât atât: cineva a reușit să imprime hârtii care, privite dintr-un anumit unghi sau după prea multe pahare de vin, ar fi putut părea bani adevărați. Și pentru siguranta noastră colectivă, s-a decis că e mai bine să pui totul sub lacăt și sub sigiliu. De frică, nu de glumă. Logica e simplă și, în același timp, genială în felul e...