Au trecut multe articole, multe ore petrecute în fața tastaturii și multe speranțe că un dialog sincer mai poate schimba ceva. Astăzi am ajuns la concluzia că este timpul să fac un pas înapoi. Am început acest blog din pasiune. La început scriam bancuri și lucruri ușoare. Mai târziu am început să scriu despre politică, despre societate și despre tot ceea ce mi se părea că nu funcționează. Am făcut-o fără pretenția că dețin adevărul absolut, ci cu speranța că opiniile diferite pot naște discuții inteligente. Din păcate, am descoperit că, de cele mai multe ori, nu mai există dialog. Dacă doi oameni au opinii diferite, rareori încearcă să le compare sau să le susțină cu argumente. Mai des se ajunge la etichete, la certuri și la încercarea fiecăruia de a demonstra că numai el are dreptate. În același timp, experiența mea cu blogul m-a dezamăgit. Am avut perioade în care site-ul era indexat fără probleme, iar ulterior au apărut dificultăți tehnice de indexare pe care, deși am încercat să le...
🗳️ Breaking news din Republica Moldova 🗳️ A început campania electorală și deja se simte mirosul de... „ruși sub pat”. Maia Sandu a scos arma supremă: discursul copy-paste din România. ➡️ „Rușii ne atacă!” ➡️ „Rușii ne destabilizează!” ➡️ „Rușii vor să ne ia covrigul din gură și butelia din beci!” Și poporul, sărmanul, înghite. Că dacă nu vin rușii, vin taxele europene: – curentul scump, – pâinea la preț de aur, – și „integrarea” înseamnă să te integrezi direct în foame. Dar stai liniștit, moldovene! Maia și prietenii ei din Bruxelles te apără de ruși... cu facturi. Căci nimic nu sperie mai tare Kremlinul decât un moldovean care plătește 300 de lei pe un kilogram de carne și zâmbește patriotic, că-i „european”. În concluzie, avem aceeași poveste ca la București: 🇷🇺 „Rușii sunt bau-bau.” 🇪🇺 „Noi suntem salvarea.” 👛 „Factura e realitatea.” Hai noroc și vot cu speranță, că oricum după alegeri, rușii rămân la televizor, iar birurile – la poștă.