Există un moment în care o societate trebuie să-și pună o întrebare brutal de simplă: mai suntem proprietari sau suntem doar chiriași ai statului? În România de azi, răspunsul devine tot mai incomod. Pentru că atunci când plătești an de an pentru casa în care trăiești, când munca îți este taxată până la os, iar fiecare produs cumpărat vine cu TVA pe care nu‑l vei recupera niciodată, noțiunea de „proprietate privată” începe să sune a glumă. Proprietatea cu termen de expirare Casa nu mai este un bun definitiv. Este un bun condiționat. O ai atâta timp cât plătești. Nu contează că ai muncit o viață, că ai plătit deja impozite pe salariu, pe materiale, pe utilități, pe fiecare cui bătut în perete. Statul revine anual și îți amintește cine este, de fapt, proprietarul final. Impozitul pe locuință nu mai este o taxă simbolică. Devine o chirie mascată. Obligatorie. Permanentă. Fără legătură reală cu servicii oferite. Plătești pentru dreptul de a rămâne în propria ta casă. TVA – impozitul ...
Ministrul Apărării și diploma care apără țara Ministrul Apărării a decis, într-un moment de transparență eroică, să-și publice diploma de licență. O diplomă obținută după numai 23 de ani de la începerea facultății. Practic, omul a construit o carieră academică în stil „slow-cooked”, ca la restaurant: încet, constant și cu o răbdare demnă de manualele de gastronomie, nu de cele universitare. Să ne înțelegem: nu e nicio rușine să termini la 40 și ceva de ani. Rușinea apare când ni se vinde povestea ca și cum ar fi titlu de glorie. Dar hai, trecem peste. Capitolul „Armată? Nu, mulțumesc.” Un alt detaliu care inspiră încredere în capacitatea României de a se apăra: ministrul nu a satisfăcut nici stagiul militar obligatoriu . Perioada în care toți tinerii erau chemați la ostași, el era… în alt film. S-a scos, cumva. Nu știm cum. Cert e că omul care conduce armata nu a făcut armata. E ca și cum ai pune un vegetarian convins să conducă un abator — sigur va lua cele mai bune decizii, nu? Exper...