Au trecut multe articole, multe ore petrecute în fața tastaturii și multe speranțe că un dialog sincer mai poate schimba ceva. Astăzi am ajuns la concluzia că este timpul să fac un pas înapoi. Am început acest blog din pasiune. La început scriam bancuri și lucruri ușoare. Mai târziu am început să scriu despre politică, despre societate și despre tot ceea ce mi se părea că nu funcționează. Am făcut-o fără pretenția că dețin adevărul absolut, ci cu speranța că opiniile diferite pot naște discuții inteligente. Din păcate, am descoperit că, de cele mai multe ori, nu mai există dialog. Dacă doi oameni au opinii diferite, rareori încearcă să le compare sau să le susțină cu argumente. Mai des se ajunge la etichete, la certuri și la încercarea fiecăruia de a demonstra că numai el are dreptate. În același timp, experiența mea cu blogul m-a dezamăgit. Am avut perioade în care site-ul era indexat fără probleme, iar ulterior au apărut dificultăți tehnice de indexare pe care, deși am încercat să le...
Ministrul Apărării și diploma care apără țara Ministrul Apărării a decis, într-un moment de transparență eroică, să-și publice diploma de licență. O diplomă obținută după numai 23 de ani de la începerea facultății. Practic, omul a construit o carieră academică în stil „slow-cooked”, ca la restaurant: încet, constant și cu o răbdare demnă de manualele de gastronomie, nu de cele universitare. Să ne înțelegem: nu e nicio rușine să termini la 40 și ceva de ani. Rușinea apare când ni se vinde povestea ca și cum ar fi titlu de glorie. Dar hai, trecem peste. Capitolul „Armată? Nu, mulțumesc.” Un alt detaliu care inspiră încredere în capacitatea României de a se apăra: ministrul nu a satisfăcut nici stagiul militar obligatoriu . Perioada în care toți tinerii erau chemați la ostași, el era… în alt film. S-a scos, cumva. Nu știm cum. Cert e că omul care conduce armata nu a făcut armata. E ca și cum ai pune un vegetarian convins să conducă un abator — sigur va lua cele mai bune decizii, nu? Exper...