Cristian Chivu și presa română: când „nu e pregătit” devine campion în Italia În România există o specie aparte de specialist: analistul care știe sigur că omul va eșua înainte să înceapă. Cristian Chivu a preluat o echipă uriașă, într-un campionat unde greșelile nu sunt tolerate, unde fiecare etapă este judecată la microscop, iar fiecare pas greșit poate însemna finalul carierei. Și ce a făcut presa sportivă de acasă? Exact ce știe mai bine. Nu să analizeze. Nu să aștepte. Nu să observe procesul. Ci să întrebe obsesiv, aproape cu speranță în glas: „Cât mai rezistă?” „Cine îl înlocuiește?” „Va fi schimbat după următorul meci?” De parcă un antrenor român la nivel înalt nu era o mândrie, ci o problemă care trebuia rezolvată urgent. Iar acum? Acum Cristian Chivu este campion în Italia cu Inter, devenind primul antrenor român care câștigă un titlu într-un campionat din top 5 european. Inter a cucerit matematic Serie A cu mai multe etape înainte de final, iar Chivu a reușit performanța...
Ministrul Apărării și diploma care apără țara Ministrul Apărării a decis, într-un moment de transparență eroică, să-și publice diploma de licență. O diplomă obținută după numai 23 de ani de la începerea facultății. Practic, omul a construit o carieră academică în stil „slow-cooked”, ca la restaurant: încet, constant și cu o răbdare demnă de manualele de gastronomie, nu de cele universitare. Să ne înțelegem: nu e nicio rușine să termini la 40 și ceva de ani. Rușinea apare când ni se vinde povestea ca și cum ar fi titlu de glorie. Dar hai, trecem peste. Capitolul „Armată? Nu, mulțumesc.” Un alt detaliu care inspiră încredere în capacitatea României de a se apăra: ministrul nu a satisfăcut nici stagiul militar obligatoriu . Perioada în care toți tinerii erau chemați la ostași, el era… în alt film. S-a scos, cumva. Nu știm cum. Cert e că omul care conduce armata nu a făcut armata. E ca și cum ai pune un vegetarian convins să conducă un abator — sigur va lua cele mai bune decizii, nu? Exper...