Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din septembrie 17, 2025

Statul ca proprietar final

  Există un moment în care o societate trebuie să-și pună o întrebare brutal de simplă: mai suntem proprietari sau suntem doar chiriași ai statului? În România de azi, răspunsul devine tot mai incomod. Pentru că atunci când plătești an de an pentru casa în care trăiești, când munca îți este taxată până la os, iar fiecare produs cumpărat vine cu TVA pe care nu‑l vei recupera niciodată, noțiunea de „proprietate privată” începe să sune a glumă. Proprietatea cu termen de expirare Casa nu mai este un bun definitiv. Este un bun condiționat. O ai atâta timp cât plătești. Nu contează că ai muncit o viață, că ai plătit deja impozite pe salariu, pe materiale, pe utilități, pe fiecare cui bătut în perete. Statul revine anual și îți amintește cine este, de fapt, proprietarul final. Impozitul pe locuință nu mai este o taxă simbolică. Devine o chirie mascată. Obligatorie. Permanentă. Fără legătură reală cu servicii oferite. Plătești pentru dreptul de a rămâne în propria ta casă. TVA – impozitul ...

De ce dorește Ursula von der Leyen falimentarea producătorilor europeni prin acordul Macro-Sur?

Uniunea Europeană, prin vocea președintei Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, susține că acordul Macro-Sur va „susține producătorii europeni” și va întări economia internă. Sună bine pe hârtie, dar realitatea este mult mai complicată și mai periculoasă pentru firmele și fermierii europeni. 1. Lipsa normelor clare Acordul nu definește clar cum se va face „alimentarea” producătorilor europeni. Termeni precum preț, cote, standarde și mecanisme de protecție lipsesc aproape cu desăvârșire. În acest vid legislativ, producătorii locali rămân expuși: nimeni nu garantează că vor beneficia efectiv de avantajele promise. 2. Dumping mascat sub masca ajutorului Chiar dacă în primul an companiile din Macro-Sur ar vinde sub prețul pieței pentru a „alimenta” producătorii europeni, efectul real poate fi devastator: Micii și mijlocii producători europeni nu pot concura cu prețurile extrem de mici. În lipsa concurenței, după ce își recuperează poziția pe piață, firmele din Macro-Sur ar putea crește ...

Franța face „economii simbolice”, România le ține pentru alții

  În Franța, guvernul a anunțat că, începând cu 1 ianuarie 2026, foștii prim-miniștri nu vor mai primi unele beneficii pe viață, cum ar fi indemnizația lunară de 15.000 de euro. În practică, protecția polițienească, șoferul și secretarul rămân — doar câteva ajustări temporare care, în total, economisesc… 4,4 milioane de euro. Un număr frumos de ochii lumii, dar ridicol comparativ cu planul general de economii de 44 de miliarde. Cu alte cuvinte, Franța taie „ca să arate că taie”, dar efectul real asupra bugetului e ca și cum ai încerca să golești un ocean cu un pistol de apă. În același timp, în alte țări europene, beneficiile foștilor lideri variază: Germania păstrează pensii speciale și protecție polițienească, Italia oferă suport administrativ pe viață, iar Spania limitează privilegiile doar în cazuri de risc real. În toate aceste cazuri, există un echilibru între recunoașterea serviciului public și responsabilitatea față de contribuabili. Aici intervine România. În timp ce Franț...

Italia le dă șoferilor 260 € în plus… și o notă de plată ascunsă

  Italia a făcut ceea ce știe cel mai bine: a împachetat un cadou frumos și a pus înăuntru o bombă cu ceas. Șoferii de camion au primit o majorare de 260 de euro la salariu – o gură de aer, în teorie. Numai că odată cu banii, contractul colectiv național le-a adus și o clauză „modernă”: plafoane clare pentru daunele imputabile șoferilor. Pe scurt: dacă lovești camionul, dacă se strică ceva sau dacă marfa are de suferit din vina ta, nu mai plătește doar firma. Plătești și tu. Există plafoane – 1.000 € pentru vehicule mai mici, până la 3.000 € pentru camioane mari – și procente pentru daunele mai mari. Totul ambalat frumos, „ca să fie echitabil”. Diferența față de restul Europei Ironia e că aceste clauze nu sunt o invenție italiană. În Spania, în Germania, în Franța – și în multe alte state – ele există de ani buni. Sunt trecute prin convenții colective sau prin codul muncii. Dar știi care e diferența? Că aproape nimeni nu le aplică. De ce? Pentru că dacă i-ai spune unui șofer la sem...

De la 1 octombrie, românii își fac calcule de matematică la cumpărături

 România, țara unde pâinea crește singură. De la 1 octombrie, românii își fac calcule de matematică la cumpărături România e țara unde nu mai ai nevoie de manuale de matematică. Viața de zi cu zi e plină de exerciții practice: adunări, scăderi, împărțiri și, mai nou, procentaje aplicate direct pe burta goală. De la 1 octombrie 2025, statul ridică mâinile în aer și spune: „Gata, ne-am jucat destul cu plafonarea. Descurcați-vă!”. Iar românii, cuminți, vor deschide calculatorul de pe telefon și vor adăuga frumușel încă 12–15% la bonul de la supermarket. --- Exemplu practic – coșul de bază, varianta românească Pâine – 5 lei azi. De la 1 octombrie? 5,75 lei. Nicio problemă, muști mai încet și îți ajunge. Laptele – 8 lei pe litru. În curând 9,20 lei. Copiii vor învăța devreme arta diluării: jumătate lapte, jumătate apă. Ouăle – 15 lei cartonul de 10. La +15%, ajungi la 17 lei. Omleta devine preparat de lux, la concurență cu sushi-ul. Carnea de pui – 18 lei/kg. După scumpire: 20,70 lei. S...