Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din noiembrie 4, 2025

Statul ca proprietar final

  Există un moment în care o societate trebuie să-și pună o întrebare brutal de simplă: mai suntem proprietari sau suntem doar chiriași ai statului? În România de azi, răspunsul devine tot mai incomod. Pentru că atunci când plătești an de an pentru casa în care trăiești, când munca îți este taxată până la os, iar fiecare produs cumpărat vine cu TVA pe care nu‑l vei recupera niciodată, noțiunea de „proprietate privată” începe să sune a glumă. Proprietatea cu termen de expirare Casa nu mai este un bun definitiv. Este un bun condiționat. O ai atâta timp cât plătești. Nu contează că ai muncit o viață, că ai plătit deja impozite pe salariu, pe materiale, pe utilități, pe fiecare cui bătut în perete. Statul revine anual și îți amintește cine este, de fapt, proprietarul final. Impozitul pe locuință nu mai este o taxă simbolică. Devine o chirie mascată. Obligatorie. Permanentă. Fără legătură reală cu servicii oferite. Plătești pentru dreptul de a rămâne în propria ta casă. TVA – impozitul ...

Resursele strategice şi jocurile de putere

  Resursele strategice şi jocurile de putere: aurul, suveranitatea şi riscul „blocării” În timp ce majoritatea politicienilor vorbesc despre „suveranitate” ca despre un concept abstract, realitatea spune altceva: suveranitatea adevărată înseamnă controlul asupra resurselor tale esenţiale – aur, energie, industrie, apă – altfel eşti la mâna altora. Iar istoricul recent demonstrează că această idee nu e teorie, ci joacă de putere cu mize reale. „Depozitezi aurul şi altul decide când îl poţi accesa” Un exemplu emblematic: Bank of England (Banca Angliei) a refuzat să dea înapoi aurul deţinut pentru Banco Central de Venezuela ( BCV ) – aproximativ 31 de tone depozitate la Londra – invocând faptul că guvernul venezuelean condus de Nicolás Maduro nu era recunoscut pe plan internaţional de către Marea Britanie, care susţinea că doar tabăra opoziţiei (Juan Guaidó) avea legitimitate. Deci: aurul e acolo, dar accesul e blocat. Acest fapt creează precedentul: depui rezerva în ţara A,...

Ronaldinho și România

  Ronaldinho și România —   când visul a venit prea devreme, iar realitatea prea târziu Singura dată când România l-a prins pe Ronaldinho în puterea tinereții — chiar dacă încă era pe pista de decolare spre cosmosul fotbalistic — a fost atunci, în toamna lui 2001 , în dubla PSG – Rapid București din UEFA Cup . 18 și 25 septembrie 2001: băiatul cu zâmbet larg, șireturi neon și magie în fibră musculară a trecut pe aici. Nu era încă Regele Barcelonei , dar era deja un talent care mirosea a miracol. Acela a fost momentul. Atât. De atunci, România a rămas cu visele, compilările YouTube și nostalgia după un fotbal pe care nu l-a mai atins. Fast-forward la 2025 . În locul unui star la apogeu, primim varianta „ turneu demonstrativ continental , etapă rural-urban administrativă”. Adică Ronaldinho vine, dar cu o aură ușor uzată, cu povești financiare în spate și cu un anturaj care pare scos din telenovele despre agenți, comisioane și promisiuni scrise pe șervețele. Și ce face R...

Pompele de căldură

 Pompele de căldură: soluție modernă sau investiție dificil de amortizat? Pompele de căldură au devenit simbolul tranziției energetice , fiind promovate ca alternativă superioară la centralele pe gaz . Sunt eficiente, pot reduce emisiile și asigură confort modern. Totuși, eficiența lor depinde strict de condiții tehnice, climatice și economice. În lipsa acestora, investiția poate deveni greu sau chiar imposibil de amortizat. --- Avantaje reale ale pompelor de căldură Eficiență ridicată Pompele de căldură pot furniza de 2–4 ori mai multă energie termică decât consumă electric, datorită principiului transferului de căldură, nu al generării prin ardere. Confort și siguranță Nu ard combustibil, nu produc fum, nu necesită coș de evacuare, iar automatizarea este avansată. Compatibile cu instalații moderne Funcționează optim cu încălzire în pardoseală și sisteme low-temperature, oferind confort uniform. Utilizare pentru încălzire și răcire Același sistem poate fi folosit vara pentru răcir...

De ce „fact-checkerii” pot deveni o amenințare pentru democrație

 De ce „ fact-checkerii ” pot deveni o amenințare pentru democrație Conceptul de verificare a informațiilor s-a născut cu o intenție corectă: protejarea publicului de manipulare și minciuni. Însă, odată cu concentrarea puterii digitale în câteva platforme globale, „fact-checkingul” a devenit un instrument cu impact politic, editorial și social major. În prezent, nu mai vorbim doar despre verificare, ci despre modelarea opiniei publice prin mecanisme private care decid ce este „adevăr”. Problema structurală Democrația funcționează corect numai când există competiție liberă de idei și dezbatere. Când un grup restrâns — fie el platformă tech sau fundație „independentă” — decide ce este adevărat și ce nu, fără control democratic, avem: centralizare a autorității asupra informației limitare a libertății de exprimare inhibarea pluralismului și a dialogului public Acest mecanism nu se mai bazează pe piața liberă a ideilor, ci pe algoritm + verdict editorial opac. Efectul pervers În loc să...

Coada la ADN

 Cum ar fi dacă, la înregistrarea unui copil în România, tatăl ar trebui să dea probă ADN ? Imaginați-vă scena: o dimineață la starea civilă. Un tată emoționat, cu flori în mână și cu viitorul „moștenitor” în brațe, intră hotărât să-și treacă numele în certificatul de naștere . Funcționarul ridică ochii și spune calm: – Felicitări! Acum, testul ADN. Următorul, vă rog. De aici începe comedia națională. --- Coada la ADN – noul sport de masă La ghișeu, aceeași coadă eternă: o bunică ce jură „domnu’ dragă, seamănă cu el perfect, are același mers la nervi” un tată livid, repetând în gând: „Doamne, să fie ca mine, să fie ca mine… măcar grupa sanguină” altul care sună prietenii: „Bă, fii martor, dacă iese surpriză, eu nu plătesc pensie, am martori!” În loc de nașii de cununie, apar martorii de suspiciune. România evoluează. --- Scena 2: Rezultatul neașteptat Caz tipic. Laborantul iese cu o foaie. – Felicitări, domnule, copilul e… Pauză dramatică. – ...al poștașului ! Moment de tăcere. Bă...