Au trecut multe articole, multe ore petrecute în fața tastaturii și multe speranțe că un dialog sincer mai poate schimba ceva. Astăzi am ajuns la concluzia că este timpul să fac un pas înapoi. Am început acest blog din pasiune. La început scriam bancuri și lucruri ușoare. Mai târziu am început să scriu despre politică, despre societate și despre tot ceea ce mi se părea că nu funcționează. Am făcut-o fără pretenția că dețin adevărul absolut, ci cu speranța că opiniile diferite pot naște discuții inteligente. Din păcate, am descoperit că, de cele mai multe ori, nu mai există dialog. Dacă doi oameni au opinii diferite, rareori încearcă să le compare sau să le susțină cu argumente. Mai des se ajunge la etichete, la certuri și la încercarea fiecăruia de a demonstra că numai el are dreptate. În același timp, experiența mea cu blogul m-a dezamăgit. Am avut perioade în care site-ul era indexat fără probleme, iar ulterior au apărut dificultăți tehnice de indexare pe care, deși am încercat să le...
(sau cum poți ajunge de la un adolescent plictisit la o criză geopolitică în 6 pași simpli) În Moldova, țara unde chiar și Internetul pare să aibă momentele lui de balcanism, s-a petrecut o poveste demnă de filmele cu James Bond și Popa Smântână. Autoritățile au anunțat cu gravitate că au descoperit un „ atac hibrid rusesc ”. Alarma s-a întins prin presă, prin ministere și prin sufletele cetățenilor mai emotivi. Doar că… surpriză: „inamicul” nu era o rețea secretă de hackeri de la Kremlin , ci un tânăr moldovean talentat la IT, probabil cu prea mult timp liber și un router bunicel. --- 🧑💻 Eroul (sau antieroul) poveștii: un adolescent cu idei Totul a început când mai multe site-uri ale unor școli și spitale din Moldova au fost atacate, iar pe ele au apărut mesaje de amenințare — unele chiar alarmiste. Autoritățile au intrat imediat în modul „geopolitică activată”: 👉 „Este probabil o agresiune hibridă venită dinspre Federația Rusă!” 👉 „Ținta este destabilizarea infrastructuri...