Există un moment în care o societate trebuie să-și pună o întrebare brutal de simplă: mai suntem proprietari sau suntem doar chiriași ai statului? În România de azi, răspunsul devine tot mai incomod. Pentru că atunci când plătești an de an pentru casa în care trăiești, când munca îți este taxată până la os, iar fiecare produs cumpărat vine cu TVA pe care nu‑l vei recupera niciodată, noțiunea de „proprietate privată” începe să sune a glumă. Proprietatea cu termen de expirare Casa nu mai este un bun definitiv. Este un bun condiționat. O ai atâta timp cât plătești. Nu contează că ai muncit o viață, că ai plătit deja impozite pe salariu, pe materiale, pe utilități, pe fiecare cui bătut în perete. Statul revine anual și îți amintește cine este, de fapt, proprietarul final. Impozitul pe locuință nu mai este o taxă simbolică. Devine o chirie mascată. Obligatorie. Permanentă. Fără legătură reală cu servicii oferite. Plătești pentru dreptul de a rămâne în propria ta casă. TVA – impozitul ...
Bravii Ucrainieni În Misiune Specială: Cum Se Joacă „De-a Atentatul” Prin Țările Vecine Zici că istoria se repetă, dar acum are umor negru: prin Polonia, România și Ungaria s-a instalat noul sport extrem al regiunii — „Cine reușește să-l enerveze mai tare pe NATO ?”. Desigur, în fruntea competiției nu puteau fi decât doi eroi de poveste: „ucrainienii patrioți”, oameni care aparent trag mai repede cu ochiul spre Moscova decât spre Kiev. Misiunea lor? Simplă ca un manual rusesc de diversie: Plantezi ceva explozibil pe o cale ferată. Arunci un clește pe șine, ca să își dea trenul cu opinia. Înregistrezi totul cu telefonul, că altfel cum dovedești că ai muncit? Apoi fugi în Belarus, ca un turist care și-a uitat portofelul în duty-free. Polonia, evident, a rămas mască. Nu că n-ar fi văzut multe, dar totuși, e prima dată când descoperă că „prietenul prietenului tău” îți sabotează infrastructura. Ungaria stă calmă, că ea nu se supără decât când îi atingi gazul ieftin. România, în schimb...