Au trecut multe articole, multe ore petrecute în fața tastaturii și multe speranțe că un dialog sincer mai poate schimba ceva. Astăzi am ajuns la concluzia că este timpul să fac un pas înapoi. Am început acest blog din pasiune. La început scriam bancuri și lucruri ușoare. Mai târziu am început să scriu despre politică, despre societate și despre tot ceea ce mi se părea că nu funcționează. Am făcut-o fără pretenția că dețin adevărul absolut, ci cu speranța că opiniile diferite pot naște discuții inteligente. Din păcate, am descoperit că, de cele mai multe ori, nu mai există dialog. Dacă doi oameni au opinii diferite, rareori încearcă să le compare sau să le susțină cu argumente. Mai des se ajunge la etichete, la certuri și la încercarea fiecăruia de a demonstra că numai el are dreptate. În același timp, experiența mea cu blogul m-a dezamăgit. Am avut perioade în care site-ul era indexat fără probleme, iar ulterior au apărut dificultăți tehnice de indexare pe care, deși am încercat să le...
Editorial satiric, dar perfect argumentat: „Democrația pe hârtie și primarul de 11%” România a reușit performanța de a transforma alegerile locale într-o paradă a absurdului, în care primari aleși de 11–12% dintre cetățenii cu drept de vot devin „lideri legitimi” ai unor capitale europene. Bucureștiul , oraș cu două milioane de locuitori, a primit un primar ales nu de popor, ci de un fragment foarte mic din popor — exact cât încape între două stații de autobuz într-o dimineață de luni. Cum arată legitimitatea în România? Simplu: Prezență la vot: 32%. Absență la vot: 68%. Voturi pentru câștigător: aproximativ 36% dintre cei 32%. Adevărata reprezentare: 11–12% din totalul alegătorilor. Și cu toate acestea, ne prefacem că procesul este democratic. Ne prefacem că acest rezultat reflectă voința bucureștenilor. Ne prefacem că primarul reprezintă „majoritatea”. De fapt, reprezintă majoritatea celor disciplinați politic, nu majoritatea cetățenilor. Adică nu poporul, ci aparatul de partid...