Timp de ani de zile, cetățeanului european i s-a servit o imagine simplă și comodă: Rusia este o putere aflată în declin, incapabilă să producă tehnologie modernă, dependentă de componente occidentale și de improvizații demne de un atelier de cartier. Au circulat povești despre cipuri extrase din electrocasnice și despre o industrie militară incapabilă să țină pasul cu lumea modernă. Mesajul era clar: adversarul este slab, înapoiat și depășit. Numai că războiul are prostul obicei de a testa propaganda, indiferent din ce direcție vine ea. După ani de conflict, realitatea s-a dovedit mai complicată. Rusia a demonstrat capacități importante în domeniul războiului electronic, al dronelor, al rachetelor și al apărării antiaeriene. A întâmpinat probleme, a suferit pierderi și a făcut greșeli, dar imaginea unei armate care supraviețuiește doar prin furtul de cipuri din mașini de spălat nu mai pare suficientă pentru a explica ceea ce se vede pe câmpul de luptă. Incidentul dronelor care a...
Editorial satiric, dar perfect argumentat: „Democrația pe hârtie și primarul de 11%” România a reușit performanța de a transforma alegerile locale într-o paradă a absurdului, în care primari aleși de 11–12% dintre cetățenii cu drept de vot devin „lideri legitimi” ai unor capitale europene. Bucureștiul , oraș cu două milioane de locuitori, a primit un primar ales nu de popor, ci de un fragment foarte mic din popor — exact cât încape între două stații de autobuz într-o dimineață de luni. Cum arată legitimitatea în România? Simplu: Prezență la vot: 32%. Absență la vot: 68%. Voturi pentru câștigător: aproximativ 36% dintre cei 32%. Adevărata reprezentare: 11–12% din totalul alegătorilor. Și cu toate acestea, ne prefacem că procesul este democratic. Ne prefacem că acest rezultat reflectă voința bucureștenilor. Ne prefacem că primarul reprezintă „majoritatea”. De fapt, reprezintă majoritatea celor disciplinați politic, nu majoritatea cetățenilor. Adică nu poporul, ci aparatul de partid...