Există un moment în care o societate trebuie să-și pună o întrebare brutal de simplă: mai suntem proprietari sau suntem doar chiriași ai statului? În România de azi, răspunsul devine tot mai incomod. Pentru că atunci când plătești an de an pentru casa în care trăiești, când munca îți este taxată până la os, iar fiecare produs cumpărat vine cu TVA pe care nu‑l vei recupera niciodată, noțiunea de „proprietate privată” începe să sune a glumă. Proprietatea cu termen de expirare Casa nu mai este un bun definitiv. Este un bun condiționat. O ai atâta timp cât plătești. Nu contează că ai muncit o viață, că ai plătit deja impozite pe salariu, pe materiale, pe utilități, pe fiecare cui bătut în perete. Statul revine anual și îți amintește cine este, de fapt, proprietarul final. Impozitul pe locuință nu mai este o taxă simbolică. Devine o chirie mascată. Obligatorie. Permanentă. Fără legătură reală cu servicii oferite. Plătești pentru dreptul de a rămâne în propria ta casă. TVA – impozitul ...
Ciudat cum funcționează lumea: oamenii nu urăsc mereu străinii, ci chiar pe cei mai apropiați lor – prieteni, colegi, vecini sau chiar rude. Și, culmea, nu din motive mari, ci din acele lucruri mărunte care se adună încet, încet, până explodează. 1. Invidia mascată în zâmbet Nimic nu doare mai tare decât să vezi că cel de lângă tine a reușit ceea ce tu n-ai avut curaj sau putere să faci. Un job mai bun, o casă mai mare, o relație fericită. Nu toți pot felicita sincer. De multe ori, prietenia se strică atunci când succesul unuia devine oglinda eșecurilor celuilalt. 2. Așteptări neîmplinite Prietenia, la fel ca dragostea, funcționează pe baza unor așteptări nerostite: să fii sunat, să fii sprijinit, să fii ascultat. Când unul nu dă cât celălalt cere, apar frustrările. Și așa, dintr-un simplu „nu m-a mai căutat”, se naște o răceală care se transformă în ură mocnită. 3. Competiția ascunsă Mulți oameni trăiesc cu ideea că trebuie să fie „mai buni” decât cei din jur. Nu recunosc niciodată, d...