Există un moment în care o societate trebuie să-și pună o întrebare brutal de simplă: mai suntem proprietari sau suntem doar chiriași ai statului? În România de azi, răspunsul devine tot mai incomod. Pentru că atunci când plătești an de an pentru casa în care trăiești, când munca îți este taxată până la os, iar fiecare produs cumpărat vine cu TVA pe care nu‑l vei recupera niciodată, noțiunea de „proprietate privată” începe să sune a glumă. Proprietatea cu termen de expirare Casa nu mai este un bun definitiv. Este un bun condiționat. O ai atâta timp cât plătești. Nu contează că ai muncit o viață, că ai plătit deja impozite pe salariu, pe materiale, pe utilități, pe fiecare cui bătut în perete. Statul revine anual și îți amintește cine este, de fapt, proprietarul final. Impozitul pe locuință nu mai este o taxă simbolică. Devine o chirie mascată. Obligatorie. Permanentă. Fără legătură reală cu servicii oferite. Plătești pentru dreptul de a rămâne în propria ta casă. TVA – impozitul ...
România a crezut, în decembrie 1989, că se eliberează. A fost păcălită. Zecile de mii de oameni ieșiți în stradă nu cereau „FSN” sau „Iliescu”, ci libertate. Dar ce au primit? O schimbare de decor, cu aceiași actori principali, doar cu costume diferite. Cei care cred că România a ieșit din comunism în decembrie ’89 ignoră un adevăr istoric dureros: comunismul nu a căzut, ci s-a metamorfozat. Dictatura n-a plecat, doar s-a adaptat vremurilor. --- 🧨 1989 – Revoluție populară, lovitură de stat organizată Oamenii au murit pentru libertate, dar puterea a fost preluată în culise, de grupuri din interiorul aparatului de stat. Ion Iliescu, un comunist marginalizat, dar fidel ideologiei, apare brusc ca „liderul salvator”, fără vreo legitimitate populară. A fost o lovitură de palat, nu o revoluție autentică în sens politic. Puterea a rămas în mâinile fostei nomenclaturi, rebranduită sub steagul „democrației originale”. --- 🔄 Aceeași oameni, același sistem Securitatea a devenit SRI. Nu s-a desf...