Există un moment în care o societate trebuie să-și pună o întrebare brutal de simplă: mai suntem proprietari sau suntem doar chiriași ai statului? În România de azi, răspunsul devine tot mai incomod. Pentru că atunci când plătești an de an pentru casa în care trăiești, când munca îți este taxată până la os, iar fiecare produs cumpărat vine cu TVA pe care nu‑l vei recupera niciodată, noțiunea de „proprietate privată” începe să sune a glumă. Proprietatea cu termen de expirare Casa nu mai este un bun definitiv. Este un bun condiționat. O ai atâta timp cât plătești. Nu contează că ai muncit o viață, că ai plătit deja impozite pe salariu, pe materiale, pe utilități, pe fiecare cui bătut în perete. Statul revine anual și îți amintește cine este, de fapt, proprietarul final. Impozitul pe locuință nu mai este o taxă simbolică. Devine o chirie mascată. Obligatorie. Permanentă. Fără legătură reală cu servicii oferite. Plătești pentru dreptul de a rămâne în propria ta casă. TVA – impozitul ...
Pe 28 septembrie 2025, Elveția a făcut un pas care, la prima vedere, pare nevinovat: alegătorii au aprobat cu 50,4 % identitatea digitală (e‑ID). La prima încercare, în 2021, o versiune similară fusese respinsă categoric (≈ 64 % „nu”), din cauza temerilor legate de confidențialitatea datelor și de implicarea firmelor private. Acum, după un vot la limită, ceea ce era o discuție teoretică devine realitate — iar consecințele nu sunt doar tehnice. Portofelul digital și e‑ID‑ul se prezintă ca instrumente practice: dovedesc identitatea online pentru servicii, permit plăți şi facturare mai simple, verifică vârsta, ușurează accesul la acte electronice. Dar asta e doar începutul. Întrebările fundamentale rămân: cine controlează infrastructura? Ce date sunt colectate? Cum pot fi folosite pe termen lung? Reține următoarele puncte esențiale despre pericolele ascunse, pe care puțini le prezintă de la început: 1. Voluntar → De facto obligatoriu La început, folosirea e‑ID‑ului e voluntară. Apoi...