Nu-i Banc, îi Site-ul

Moldova între iluzii, unire și realitate geopolitică Când geopolitica își mută prioritățile, rămân promisiunile goale Republica Moldova a fost, pentru o perioadă, un proiect geopolitic. Nu doar un stat mic de la granița Estului Europei, ci un simbol: „frontiera democrației”, „barajul contra Rusiei”, „viitor membru UE”. Campania electorală care a dus-o pe Maia Sandu la putere a fost construită pe această axă clară: integrare rapidă în Uniunea Europeană, protecție occidentală, dezvoltare economică accelerată, ieșirea definitivă din sfera de influență rusă. Mesajul transmis populației a fost simplu și emoțional: votați direcția pro-europeană și viitorul va veni. Dar geopolitica nu funcționează pe emoții. Funcționează pe interese. --- Schimbarea axei globale Ultimii ani au adus o mutare clară de priorități: Ucraina nu mai este tratată ca urgență absolută Moldova a devenit un dosar secundar UE este absorbită de crize interne marile puteri își mută atenția spre alte zone strategice securi...

  Slava Ucraina Mulțumiri domnului Zelenski pentru „reciprocitatea” arătată României România a fost, fără ezitare, una dintre țările care au sărit primele în ajutorul Ucrainei. Logistic, umanitar, diplomatic, politic. Fără condiții, fără negocieri dure, fără să întrebe prea mult „ce primim la schimb?”. Am ajutat din convingere, din solidaritate, dintr-un reflex moral firesc: când un vecin e lovit, nu întorci capul. Astăzi, însă, e legitim să ne întrebăm: care a fost răspunsul? Nu în discursuri. Nu în aplauze. Ci în fapte concrete, care contează pentru oameni reali . Ajutor mult, recunoștință puțină Noua lege a Ucrainei privind dubla cetățenie a fost prezentată ca un pas spre modernizare, deschidere, apropiere de Europa. Pentru zeci sau sute de mii de oameni, această lege putea însemna o viață mai bună : libertate de circulație, muncă legală, siguranță pentru familie, un viitor pentru copii. Pentru românii din Ucraina , nu vorbim de geopolitică. Vorbim de: oameni si...

  Prosumatorul – noul inamic al sistemului energetic Cum a ajuns omul cu panouri solare să plătească dezechilibrele unui stat și ale unor furnizori incapabili Tranziția energetică a fost vândută ca un proiect de viitor: energie verde , independență, facturi mai mici, cetățean implicat. În realitate, în România, acest proiect a fost deturnat. Prosumatorul – omul care produce energie – a fost transformat din soluție în problemă. Nu din întâmplare. Ci prin lege. --- 1. Ce spune teoria: cum ar trebui să funcționeze piața energiei Într-o piață normală (Spania, Germania, Franța): Consumatorul semnează un contract la un preț Furnizorul își asumă: variațiile de producție dezechilibrele integrarea energiei regenerabile Operatorul de sistem gestionează rețeaua, nu cetățeanul Consumatorul NU: face prognoze nu echilibrează sistemul nu este penalizat pentru soare, vânt sau nori Pe scurt: 👉 Riscul este la cel care câștigă bani din sistem, nu la cel care îl folosește. --- 2. Ce face România: i...

Davos : forumul unde lumea se întâlnește. România … trimite un mesaj În fiecare an, la Davos, în Elveția , se adună ceea ce place sau nu place unora să numim „centrul de greutate al lumii”: șefi de stat, prim-miniștri, lideri economici, strategi militari, giganți tehnologici. Aproximativ 3.000 de persoane care, indiferent de opinii, contează în felul în care arată lumea de mâine. Unii vin cu delegații de zeci de oameni. Alții cu agende clare. Unii vin să vorbească, alții să negocieze. Cei mai inteligenți vin măcar să asculte. România, în schimb, a ales din nou varianta discretă: absența prezidențială și o reprezentare de avarie, justificată printr-o frază care ar trebui studiată la cursurile de „cum să minimalizezi importanța a ceva ce nu controlezi”: „Nu s-a găsit esență în acest forum.” --- De ce Davos contează, chiar și atunci când nu-ți place Davos nu este un parlament. Nu votează legi. Nu dă ordine. Dar Davos este locul unde: se calibrează direcții globale, se testează alianțe, se...

  Motorina care „îngheață” la –10°C : când statul lipsește, nota de plată ajunge la cetățean În fiecare iarnă, același scenariu se repetă în România : mașini diesel care se opresc pe marginea drumului, tractoare moarte în câmp , motoare care pornesc greu sau deloc. Explicația oficială este mereu aceeași: „a fost frig”. Doar că frigul nu e o surpriză, iar –10°C nu este o temperatură extremă pentru un stat cu climă continentală. Problema nu este iarna. Problema este statul absent. --- O țară cu ierni grele, tratată ca una cu ierni blânde România are un istoric climatic clar: temperaturi sub –20°C sunt posibile episoade de –25…–30°C nu sunt excepții au existat ani cu –35…–40°C în anumite zone Cu toate acestea, motorina vândută iarna ajunge, în multe cazuri, să se comporte ca una de tranziție sau chiar de vară. Parafina cristalizează, filtrele se colmatează, iar motorul rămâne fără alimentare. Asta nu e „ghinion”. Este rezultatul unui sistem care funcționează la minimul legal, nu l...

  Groenlanda , soldații de vitrină și taxele lui Trump Groenlanda a devenit, peste noapte, scena unui spectacol geopolitic de comedie neagră. Nu pentru că acolo ar fi izbucnit vreun conflict real, ci pentru că unele state au decis să participe cu… distribuție simbolică. Genul de trupe pe care le numeri pe degete, fără să scoți mănușile. Armate în miniatură, ambiții în mărime naturală Câteva țări europene au trimis soldați în Groenlanda mai mult ca să bifeze prezența decât ca să apere ceva concret. Nu vorbim de divizii, brigăzi sau măcar companii. Vorbim de: unul; patru; zece; și celebrul contingent german , undeva pe la 15 soldați. Practic, o ieșire la aer curat cu bocanci. Mesajul a fost clar: suntem aici, dar să nu ne puneți să facem nimic serios. A intrat Trump în scenă: actul taxelor Spectacolul a devenit cu adevărat interesant în momentul în care Donald Trump a scos arma preferată: taxele. Nu tancuri. Nu avioane. Nu discursuri morale. Doar un simplu: „Vă pun taxe.” Și, ca pr...

  Nu e o reformă. E o lovitură. Încă una. Impozitul la valoarea de piață nu vine dintr-o grijă pentru echitate , nici din dorința de modernizare a statului. Vine din foame. Foamea unui sistem care a trăit ani la rând din taxe pe muncă, din accize, din TVA , din carburant, din aerul respirat de oameni, iar acum constată că nu mai ajunge. Statul român nu știe să administreze. Știe doar să ia. Și când nu mai are de unde, mai scutură o dată cetățeanul, poate mai cade ceva din buzunarul deja gol. --- Casa nu e avere. E ultimul adăpost. În România, proprietatea nu e lux. Nu e investiție. Nu e activ speculativ. Este siguranță. România e țara cu cea mai mare rată de proprietari din Europa. Nu pentru că românii sunt bogați, ci pentru că statul a fost mereu nesigur, iar oamenii au înțeles un lucru simplu: dacă n-ai casa ta, ești pierdut. Să vii acum și să spui: > „Plătești impozit după valoarea de piață” într-o țară cu: salarii mici, pensii mizere, servicii publice slabe, inflație mare, n...

  „Din poziția capră, România a mai bifat încă o sabotare a interesului național” Acordul Mercosur nu este o întâmplare, nici un accident diplomatic. Este rezultatul logic al poziției pe care România și-a asumat-o de ani de zile: stat executant, nu stat negociator . Un stat care semnează ca să fie „în rând”, nu ca să câștige. În numele alinierii europene, România a acceptat un acord care lovește exact în una dintre puținele sale pârghii reale: agricultura. Nu ca efect secundar. Ci ca pierdere asumată. --- Agricultura nu este un sector. Este suveranitate . Statele care gândesc strategic știu un lucru simplu: cine își pierde capacitatea de a-și hrăni populația nu mai este stat suveran, ci teritoriu administrat. Mercosur introduce pe piața europeană: carne cereale produse agricole din țări unde: standardele sunt mai joase costurile sunt mai mici regulile de mediu sunt relaxate În paralel, fermierul european — mai ales cel din Est — este: suprareglementat suprataxat lipsit de protecț...

  Ministerul Adevărului Convenabil Se vorbește tot mai des despre combaterea dezinformării . E o temă serioasă, necesară, chiar vitală într-o societate sufocată de titluri false, emoții fabricate și realități ambalate frumos. Problema apare atunci când cei care vor să lupte cu dezinformarea o practică, discret, cu mănuși albe . Recent, președintele României ne-a oferit un exemplu perfect de ce aș numi adevăr convenabil . Ni s-a spus că Elveția și-ar fi arătat „recunoștința” față de România ridicând două avioane de luptă pentru a escorta aeronava prezidențială. Sună bine. Sună important. Sună a respect internațional. Sună exact cum trebuie pentru consum intern. Doar că… nu e adevărat. Avioanele elvețiene nu au fost ridicate ca gest de mulțumire, onoare sau apreciere. Au fost ridicate pentru că așa funcționează procedura lor standard de securitate aeriană . Se aplică oricui. Președinte, premier, avion civil cu probleme radio sau pur și simplu un zbor considerat sensibil. Nu ...

  Ce se întâmplă, de ce Europa nu e pregătită și cine va decide regulile --- Introducere Lumea traversează un moment de cotitură istorică. Nu unul declarat oficial, nu unul votat sau negociat la mese rotunde, ci unul care se impune prin fapte. Ordinea globală construită după Al Doilea Război Mondial se destramă treptat, iar regulile care au funcționat zeci de ani nu mai sunt respectate decât atunci când servesc intereselor celor puternici. Intrăm într-o perioadă de rescriere brutală a lumii. Brutală nu prin lipsa de diplomație, ci prin realismul ei rece: forța, resursele, viteza deciziei și unitatea internă contează mai mult decât principiile și declarațiile. --- 1. Ce înseamnă, concret, rescrierea lumii Rescrierea lumii nu mai seamănă cu marile războaie clasice din manualele de istorie. Astăzi, ea se face prin: presiune economică și financiară controlul lanțurilor de aprovizionare influență politică și mediatică forță militară folosită ca ultim argument Granițele nu sunt întotdea...

  Euro 7 – sau cum am salvat planeta încălzind țeava de eșapament Uniunea Europeană a mai făcut un pas curajos spre viitor. Un pas atât de curajos, încât a ignorat fizica, chimia, bunul-simț inginereșc și realitatea de pe stradă. A apărut normativa Euro 7 , cea care ne promite aer curat, motoare „verzi” și o lume mai bună. Pe hârtie. În practică, ne oferă mașini mai scumpe, mai fragile și mai nervoase decât un ceas elvețian folosit la tăiat lemne. Pentru cei care nu sunt de specialitate, mesajul oficial este simplu: mai puțin NOx, mai puține particule, mai mult bine . Pentru ingineri, însă, mesajul sună cam așa: „Nu ne interesează legile termodinamicii. Faceți să iasă.” Motorul diesel – vinovat din oficiu Motorul diesel a fost, zeci de ani, copilul silitor al industriei auto: eficient, economic, capabil să parcurgă sute de mii de kilometri. Exact asta l-a condamnat. Fiind prea eficient, produce gaze de evacuare… prea reci. Iar Euro 7 nu mai acceptă scuze. Nu contează că ...

  Cum greșesc unii cu tancul și alții cu democrația Într-o lume normală, o invazie e o invazie. În lumea noastră, depinde cine intră, unde intră și cum numește intrarea. Avem două mari școli de gândire geopolitică: Școala Erorii Istorice Școala Tranziției Democratice cu Forța Ambele folosesc armata. Diferența e doar în comunicat. --- 🇷🇺 Rusia – „Am greșit, dar strategic” Rusia intră cu tancul într-o țară vecină și spune calm: > „Nu e război. E o operațiune specială.” Occidentul explodează: încălcare a dreptului internațional crime agresiune sancțiuni conferințe experți Putin devine: > eroarea istorică supremă, omul care a stricat ordinea mondială. De parcă ordinea mondială era intactă până atunci. --- 🇺🇸 SUA – „Nu invadăm, gestionăm” SUA intră într-un stat suveran, ridică liderul, îl urcă într-un avion și spune: > „Ne ocupăm de tranziție.” Nu e invazie. Nu e război. E mentenanță democratică. Nu sunt soldați. Sunt consilieri. Nu e ocupație. E stabilizare. Nu e jaf. ...

              Când statul vede „un om jumate” acolo unde sunt doi copii În România , legea spune așa: la nașterea gemenilor , statul plătește, în esență, ca pentru un singur copil. Nu e o eroare. Nu e o scăpare. Este o linie legală stabilită clar, conform căreia nașterea este tratată ca „un eveniment”, nu ca doi copii diferiți. De aici pornește tot absurdul: în viața reală sunt doi copii, în acte apare unul și ceva. Acest articol despre asta este: despre ruptura totală dintre realitate și stat, despre cum sistemul cere mult, dar oferă simbolic, și despre cum, atunci când vine vorba de familii și copii, România reușește performanța de a fi exigentă la taxe și zgârcită la sprijin. --- Doi copii în brațe, o indemnizație pe hârtie Pentru orice părinte de gemeni, realitatea e brutal de simplă: două guri de hrănit două seturi de scutece două nopți nedormite într-una singură cheltuieli duble, stres dublu Pentru stat însă, logica e alta: > „Stați acasă o si...

 „Bifa” obligatorie la rezervarea biletelor de avion: protecție legală sau presiune mascată asupra clientului? În ultima perioadă, tot mai mulți pasageri observă o bifă nouă apărută în procesul de rezervare a biletelor de avion. Fără acceptarea ei, rezervarea nu poate fi finalizată. Textul variază de la o companie la alta, dar ideea este aceeași: pasagerul acceptă reprogramarea zborului în cazul unor probleme operaționale ale companiei. Pentru mulți, această practică ridică o întrebare legitimă: este o simplă informare sau o încercare de a limita drepturile pasagerilor ? Ce reprezintă, de fapt, această bifă Această bifă nu este impusă de legislația europeană. Este o clauză comercială, introdusă de unele companii aeriene (în special low-cost ), mai ales începând cu 2024–2025, într-un context de: lipsă de personal, probleme tehnice recurente, întârzieri în livrarea aeronavelor, costuri operaționale crescute. Prin această bifă, compania te anunță din start că, dacă apar probleme, zbor...

          Falimentul fermelor de insecte și mirajul cărnii „tipărite”. Când ideologia pierde contactul cu realitatea Falimentul celei mai mari ferme de insecte din Europa nu este un accident izolat și nici un simplu eșec managerial. Este, mai degrabă, un simptom al unei direcții greșite în care au fost împinse, cu bani publici, anumite „soluții alimentare ale viitorului”, promovate intens la nivel politic și mediatic, dar slab susținute de realitatea economică și biologică. Compania franceză Ÿnsect , beneficiară a aproape 200 de milioane de euro din fonduri publice și investiții „verzi”, a intrat în faliment după ani întregi de promisiuni despre hrană sustenabilă, proteine alternative și salvarea planetei. În practică, însă, modelul nu a funcționat: costurile au fost uriașe, cererea reală limitată, iar produsul final nu a reușit să concureze nici ca preț, nici ca acceptare, nici ca valoare nutritivă cu alimentele clasice. Urmează carnea „făcută la imprimantă”?...