Există un moment în care o societate trebuie să-și pună o întrebare brutal de simplă: mai suntem proprietari sau suntem doar chiriași ai statului? În România de azi, răspunsul devine tot mai incomod. Pentru că atunci când plătești an de an pentru casa în care trăiești, când munca îți este taxată până la os, iar fiecare produs cumpărat vine cu TVA pe care nu‑l vei recupera niciodată, noțiunea de „proprietate privată” începe să sune a glumă. Proprietatea cu termen de expirare Casa nu mai este un bun definitiv. Este un bun condiționat. O ai atâta timp cât plătești. Nu contează că ai muncit o viață, că ai plătit deja impozite pe salariu, pe materiale, pe utilități, pe fiecare cui bătut în perete. Statul revine anual și îți amintește cine este, de fapt, proprietarul final. Impozitul pe locuință nu mai este o taxă simbolică. Devine o chirie mascată. Obligatorie. Permanentă. Fără legătură reală cu servicii oferite. Plătești pentru dreptul de a rămâne în propria ta casă. TVA – impozitul ...
Fără să ia în considerare un plan mai bun, mai eficient și mai natural pentru propria populație Guvernul Catalan a lansat o inițiativă controversată: introducerea apei regenerate direct în rețeaua de consum. Practic, apele uzate tratate ar urma să fie reintroduse în circuitul casnic și industrial, ceea ce, tehnic vorbind, înseamnă ca oamenii să ajungă să bea apă provenită inițial din canalizare, după un proces avansat de epurare. Autoritățile susțin că tehnologia este sigură și că standardele de calitate sunt respectate, însă există numeroase rezerve. Orice eroare umană sau defecțiune tehnică ar putea duce la contaminarea apei cu bacterii sau substanțe periculoase. Chiar dacă probabilitatea este mică, riscul nu poate fi exclus complet. În plus, costurile unei asemenea tehnologii sunt ridicate, iar populația ar putea suporta aceste cheltuieli indirect, prin tarife mai mari. O alternativă mai firească și mai sustenabilă ar fi investițiile în creșterea capacităților de stocare a ape...