--- Lepre de București Cum un caz medical izolat a devenit încă o perdea de fum într-o țară obosită de propriile crize --- 1. Lead — Cazul de la Cluj și isteria importată în București În ultimele zile, România a fost lovită de o „știre-bombă”: lepra la Cluj. Un caz izolat, tratabil, confirmat la o femeie care lucra într-un salon SPA. Medical vorbind, nimic spectaculos. Dar politic și mediatic, parcă a pornit Apocalipsa: declarații peste declarații, comunicate urgente, miniștri și purtători de cuvânt ieșind la rampă ca și cum ar fi izbucnit o epidemie în centrul orașului. Și nu doar atât — cazul a fost folosit drept muniție într-un climat deja încărcat: proteste, tensiuni pe justiție, scandaluri nerezolvate, demisii fără efect și, în curând, creșteri masive de taxe. În tot acest zgomot, lepra devine doar un titlu util. Restul se joacă în culise. --- 2. Ce este lepra — și ce NU este Lepra, sau boala Hansen , este o infecție bacteriană rară și lentă, care se transmite greu. Nu sare...
🧠 Capitolul 1: Epoca de aur a Cancelarei
Vă mai amintiți? Nu cu mult timp în urmă, Angela Merkel era văzută ca busola morală și politică a Europei. În timp ce alții gesticulau dramatic la summituri, ea stătea liniștită, cu acel zâmbet ușor obosit, ca un profesor care știe deja că elevii n-au învățat nimic, dar totuși merge mai departe.
A ținut Uniunea Europeană unită în criza euro, a gestionat valurile de migrație, și a vorbit cu toată lumea — inclusiv cu Putin. Era genul de lider care nu bătea cu pumnul în masă, dar dădea direcția.
Cine ar fi crezut că aceeași femeie, care era supranumită „liderul lumii libere” după plecarea lui Obama, va fi acuzată câțiva ani mai târziu de… simpatii „putiniste”?
---
🕊️ Capitolul 2: O propoziție și trei nervi geopolitici
Totul a pornit de la o declarație aparent banală: Merkel a spus că, în 2021, a propus un nou format de dialog între UE și Rusia, dar Polonia și țările baltice s-au opus. Și că, poate, dacă acel dialog ar fi avut loc, nu s-ar fi ajuns la escaladarea din 2022.
Atât. N-a spus că Rusia e nevinovată. N-a spus că Ucraina e de vină. A spus „poate”. Un poate diplomatic, aproape timid.
Dar într-o Europă în care orice nuanță e tratată ca o erezie, acel „poate” a fost echivalent cu „Putin are dreptate”.
Polonia și balticii au sărit ca arși — evident, pentru ei orice dialog direct cu Moscova fără SUA în ecuație e o trădare strategică. Presa s-a aliniat rapid: „Merkel încearcă să rescrie istoria”, „Cancelara care a făcut Europa dependentă de gazul rusesc vrea să se spele pe mâini”.
Nimeni nu a analizat rațional fondul ideii. Toți au reacționat emoțional.
---
⚔️ Capitolul 3: Etichetele — noul substitut pentru gândire
În loc de dezbatere, am primit etichete.
În loc de analiză istorică, am primit slogane.
În loc să ne întrebăm serios dacă UE chiar a avut o strategie coerentă înainte de război, presa și politicienii au preferat varianta simplă: „Merkel e vinovată că a vorbit cu Putin, iar Putin e vinovat pentru tot restul.”
Alb-negru. Fără griuri. Fără contexte.
E o tehnică veche: dacă cineva atinge o rană sensibilă — cum e tema deciziilor ratate înainte de 2022 — nu-l contrazici cu argumente, îl izolezi cu etichete. Așa funcționează și propaganda autoritară… ironic, nu?
---
🌀 Final ironic: Cancelara de ieri, dușmanul de azi
Angela Merkel n-a schimbat opiniile, ci contextul s-a schimbat în jurul ei. Ce ieri era numit „realism politic” azi e „colaboraționism”. Ce ieri era „pragmatism energetic” azi e „trădare strategică”.
E suficientă o singură propoziție care nu se aliniază narațiunii oficiale și — puf! — imaginea se topește. De la „liderul lumii libere” la „putinistă cu trecut suspect” în doar trei declarații.
Poate că n-a avut întotdeauna dreptate. Poate că a greșit. Dar, într-o lume în care dezbaterea a fost înlocuită cu reflexe ideologice, Merkel are meritul rar de a fi ridicat o întrebare incomodă.
Iar într-un climat mediatic în care întrebările au devenit periculoase, poate exact acele întrebări sunt cele mai necesare.
Comentarii
Trimiteți un comentariu