Există un moment în care o societate trebuie să-și pună o întrebare brutal de simplă: mai suntem proprietari sau suntem doar chiriași ai statului? În România de azi, răspunsul devine tot mai incomod. Pentru că atunci când plătești an de an pentru casa în care trăiești, când munca îți este taxată până la os, iar fiecare produs cumpărat vine cu TVA pe care nu‑l vei recupera niciodată, noțiunea de „proprietate privată” începe să sune a glumă. Proprietatea cu termen de expirare Casa nu mai este un bun definitiv. Este un bun condiționat. O ai atâta timp cât plătești. Nu contează că ai muncit o viață, că ai plătit deja impozite pe salariu, pe materiale, pe utilități, pe fiecare cui bătut în perete. Statul revine anual și îți amintește cine este, de fapt, proprietarul final. Impozitul pe locuință nu mai este o taxă simbolică. Devine o chirie mascată. Obligatorie. Permanentă. Fără legătură reală cu servicii oferite. Plătești pentru dreptul de a rămâne în propria ta casă. TVA – impozitul ...
Două cazuri recente implicând cetățeni nepalezi arată cât de distorsionată poate fi atenția presei. Primul caz, extrem de grav, implică un copil de 12 ani care a fost victima unor violuri repetate comise de un cetățean nepalez în județul Călărași. Cu toate acestea, incidentul a fost aproape ignorat de mass-media, fiind relatat de doar 2-3 site-uri, fără să capete atenția televiziunilor sau să declanșeze dezbateri publice. În contrast, un alt nepalez a fost agresat fizic în august pentru că lucra ca distribuitor. Deși fapta este tot o infracțiune, presa i-a acordat vizibilitate enormă. Incidentul a devenit viral, amplificat de postările unui politician implicat, care a incitat la ură, transformând cazul într-un subiect de televiziune pe toate canalele. Această discrepanță evidențiază un pattern îngrijorător: mass-media prioritizează scandalul, emoția și viralitatea, nu gravitatea faptei. Astfel, un viol repetat asupra unui copil, de o gravitate majoră, poate trece aproape neobserv...