Există un moment în care o societate trebuie să-și pună o întrebare brutal de simplă: mai suntem proprietari sau suntem doar chiriași ai statului? În România de azi, răspunsul devine tot mai incomod. Pentru că atunci când plătești an de an pentru casa în care trăiești, când munca îți este taxată până la os, iar fiecare produs cumpărat vine cu TVA pe care nu‑l vei recupera niciodată, noțiunea de „proprietate privată” începe să sune a glumă. Proprietatea cu termen de expirare Casa nu mai este un bun definitiv. Este un bun condiționat. O ai atâta timp cât plătești. Nu contează că ai muncit o viață, că ai plătit deja impozite pe salariu, pe materiale, pe utilități, pe fiecare cui bătut în perete. Statul revine anual și îți amintește cine este, de fapt, proprietarul final. Impozitul pe locuință nu mai este o taxă simbolică. Devine o chirie mascată. Obligatorie. Permanentă. Fără legătură reală cu servicii oferite. Plătești pentru dreptul de a rămâne în propria ta casă. TVA – impozitul ...
🚨 Ursula cu toată viteza spre prăpastie – Europa legată la ochi, la volan o doamnă cu zâmbet imobil și GPS defect Uniunea Europeană nu mai e ce-a fost. Odată bastion al democrației, echilibrului și al vinului bun de la Strasbourg, astăzi pare mai degrabă un autocar fără frâne, cu Ursula la volan, țipând cu entuziasm: > „Tot înainte, dragilor! Prăpastia e doar o percepție geopolitică!” 🧠 Inteligența strategică: mai mult PR decât plan Ursula von der Leyen — doamna cu casca de protecție perfect așezată și discursuri pline de cuvinte precum „reziliență”, „valorile europene”, „unitate în diversitate” — pare să conducă UE cu aceeași siguranță cu care ai învârti o tigaie într-o bucătărie care deja arde. După negocieri în genunchi cu Trump, în care a reușit performanța diplomatică de a accepta taxe vamale majorate și angajamente de 600 miliarde USD pentru „cooperare strategică”, Ursula iese la conferință și spune cu seninătate: > „E o victorie a unității europene!” Și poate are dr...