Există un moment în care o societate trebuie să-și pună o întrebare brutal de simplă: mai suntem proprietari sau suntem doar chiriași ai statului? În România de azi, răspunsul devine tot mai incomod. Pentru că atunci când plătești an de an pentru casa în care trăiești, când munca îți este taxată până la os, iar fiecare produs cumpărat vine cu TVA pe care nu‑l vei recupera niciodată, noțiunea de „proprietate privată” începe să sune a glumă. Proprietatea cu termen de expirare Casa nu mai este un bun definitiv. Este un bun condiționat. O ai atâta timp cât plătești. Nu contează că ai muncit o viață, că ai plătit deja impozite pe salariu, pe materiale, pe utilități, pe fiecare cui bătut în perete. Statul revine anual și îți amintește cine este, de fapt, proprietarul final. Impozitul pe locuință nu mai este o taxă simbolică. Devine o chirie mascată. Obligatorie. Permanentă. Fără legătură reală cu servicii oferite. Plătești pentru dreptul de a rămâne în propria ta casă. TVA – impozitul ...
ORDIN PE UNITATE De ce protestele „spontane” sunt orice, numai spontane nu În România , protestele nu apar din senin. Ele apar la ordin . Nu neapărat un ordin scris, oficial, dar un ordin mediatic, un impuls comunicat cu grijă, repetat, împins în față până când o parte din populație simte că „trebuie” să reacționeze. Așa s-a întâmplat și cu protestul de ieri, prezentat ca o explozie civică a indignării după investigația Recorder despre justiție . Numai că realitatea e ceva mai simplă și, ironic, mult mai tristă decât atât. 1. Investigația Recorder – mult zgomot, puțină substanță Recorder nu a dezvăluit nimic nou pentru românul care a avut vreodată contact cu justiția: – corupție , – pile , – dosare care stau la sertar, – magistrați cu imunitate de „semi-zei”, – decizii contradictorii și inexplicabile. Toate astea se știu de ani de zile. Toți cei care au pierdut un proces nedrept, care au văzut cum se mută dosarele între birouri „strategic”, știu exact ce au spus ...