Au trecut multe articole, multe ore petrecute în fața tastaturii și multe speranțe că un dialog sincer mai poate schimba ceva. Astăzi am ajuns la concluzia că este timpul să fac un pas înapoi. Am început acest blog din pasiune. La început scriam bancuri și lucruri ușoare. Mai târziu am început să scriu despre politică, despre societate și despre tot ceea ce mi se părea că nu funcționează. Am făcut-o fără pretenția că dețin adevărul absolut, ci cu speranța că opiniile diferite pot naște discuții inteligente. Din păcate, am descoperit că, de cele mai multe ori, nu mai există dialog. Dacă doi oameni au opinii diferite, rareori încearcă să le compare sau să le susțină cu argumente. Mai des se ajunge la etichete, la certuri și la încercarea fiecăruia de a demonstra că numai el are dreptate. În același timp, experiența mea cu blogul m-a dezamăgit. Am avut perioade în care site-ul era indexat fără probleme, iar ulterior au apărut dificultăți tehnice de indexare pe care, deși am încercat să le...
ORDIN PE UNITATE De ce protestele „spontane” sunt orice, numai spontane nu În România , protestele nu apar din senin. Ele apar la ordin . Nu neapărat un ordin scris, oficial, dar un ordin mediatic, un impuls comunicat cu grijă, repetat, împins în față până când o parte din populație simte că „trebuie” să reacționeze. Așa s-a întâmplat și cu protestul de ieri, prezentat ca o explozie civică a indignării după investigația Recorder despre justiție . Numai că realitatea e ceva mai simplă și, ironic, mult mai tristă decât atât. 1. Investigația Recorder – mult zgomot, puțină substanță Recorder nu a dezvăluit nimic nou pentru românul care a avut vreodată contact cu justiția: – corupție , – pile , – dosare care stau la sertar, – magistrați cu imunitate de „semi-zei”, – decizii contradictorii și inexplicabile. Toate astea se știu de ani de zile. Toți cei care au pierdut un proces nedrept, care au văzut cum se mută dosarele între birouri „strategic”, știu exact ce au spus ...