Există un moment în care o societate trebuie să-și pună o întrebare brutal de simplă: mai suntem proprietari sau suntem doar chiriași ai statului? În România de azi, răspunsul devine tot mai incomod. Pentru că atunci când plătești an de an pentru casa în care trăiești, când munca îți este taxată până la os, iar fiecare produs cumpărat vine cu TVA pe care nu‑l vei recupera niciodată, noțiunea de „proprietate privată” începe să sune a glumă. Proprietatea cu termen de expirare Casa nu mai este un bun definitiv. Este un bun condiționat. O ai atâta timp cât plătești. Nu contează că ai muncit o viață, că ai plătit deja impozite pe salariu, pe materiale, pe utilități, pe fiecare cui bătut în perete. Statul revine anual și îți amintește cine este, de fapt, proprietarul final. Impozitul pe locuință nu mai este o taxă simbolică. Devine o chirie mascată. Obligatorie. Permanentă. Fără legătură reală cu servicii oferite. Plătești pentru dreptul de a rămâne în propria ta casă. TVA – impozitul ...
În ultimii ani ni s-a tot spus că, dacă vine la putere cutare politician cu iz naționalist sau „anti-european”, România riscă să vadă euro la 5 lei. Ei bine, avem o veste „bună”: euro a trecut de 5 lei cu guverne cât se poate de pro-europene. Și, dacă mergem în același ritm, scenariul de 7–8 lei pe euro e doar o încălzire. Poate ne trezim chiar la 10–13 lei, fără să vină nimeni să strige „Moscova”. Deficitul bugetar – gaura care nu se mai astupă România e campioană europeană la deficit bugetar. În 2024 am atins 9,3% din PIB, iar în 2025 mergem liniștiți spre 7%. Vorbim de peste 135 de miliarde de lei lipsă la buget. Cum acoperim? Simplu: împrumutăm. Titluri de stat, euroobligațiuni, tot ce prindem. Importuri grase, exporturi anemice În primele patru luni din 2025, importurile au crescut cu aproape 6%, exporturile cu doar 0,5%. Rezultatul? Un deficit comercial de 11,6 miliarde de euro. Adică mai mulți bani pleacă decât vin. În mod normal, asta ar împinge euro spre 7–8 lei. Datoria...