Timp de ani de zile, cetățeanului european i s-a servit o imagine simplă și comodă: Rusia este o putere aflată în declin, incapabilă să producă tehnologie modernă, dependentă de componente occidentale și de improvizații demne de un atelier de cartier. Au circulat povești despre cipuri extrase din electrocasnice și despre o industrie militară incapabilă să țină pasul cu lumea modernă. Mesajul era clar: adversarul este slab, înapoiat și depășit. Numai că războiul are prostul obicei de a testa propaganda, indiferent din ce direcție vine ea. După ani de conflict, realitatea s-a dovedit mai complicată. Rusia a demonstrat capacități importante în domeniul războiului electronic, al dronelor, al rachetelor și al apărării antiaeriene. A întâmpinat probleme, a suferit pierderi și a făcut greșeli, dar imaginea unei armate care supraviețuiește doar prin furtul de cipuri din mașini de spălat nu mai pare suficientă pentru a explica ceea ce se vede pe câmpul de luptă. Incidentul dronelor care a...
Tranziția energetică este prezentată ca o misiune nobilă: renunțăm la combustibilii fosili și trecem la „energia curată” – eoliană, solară, baterii electrice. Dar în spatele acestei povești frumos ambalate se ascund materiale, procese și emisii care, de multe ori, sunt mai nocive decât ceea ce încercăm să înlocuim. 1. Gazul invizibil care sufocă planeta: SF₆ Hexafluorura de sulf (SF₆), folosită în aproape toate instalațiile de înaltă tensiune, este considerată cel mai puternic gaz cu efect de seră existent. Are un efect climatic de 23.500 de ori mai mare decât CO₂ și rămâne în atmosferă peste 3.000 de ani. Este esențial pentru rețelele de energie „verde”, dar aproape necunoscut publicului. Așadar, în timp ce ni se cere să reducem amprenta de carbon schimbând becurile și renunțând la mașini vechi, infrastructura „verde” funcționează pe baza unui gaz cu efect devastator asupra climei. 2. Panouri solare: reciclare imposibilă Panourile fotovoltaice conțin metale grele (cadmiu, plumb,...