Există un moment în care o societate trebuie să-și pună o întrebare brutal de simplă: mai suntem proprietari sau suntem doar chiriași ai statului? În România de azi, răspunsul devine tot mai incomod. Pentru că atunci când plătești an de an pentru casa în care trăiești, când munca îți este taxată până la os, iar fiecare produs cumpărat vine cu TVA pe care nu‑l vei recupera niciodată, noțiunea de „proprietate privată” începe să sune a glumă. Proprietatea cu termen de expirare Casa nu mai este un bun definitiv. Este un bun condiționat. O ai atâta timp cât plătești. Nu contează că ai muncit o viață, că ai plătit deja impozite pe salariu, pe materiale, pe utilități, pe fiecare cui bătut în perete. Statul revine anual și îți amintește cine este, de fapt, proprietarul final. Impozitul pe locuință nu mai este o taxă simbolică. Devine o chirie mascată. Obligatorie. Permanentă. Fără legătură reală cu servicii oferite. Plătești pentru dreptul de a rămâne în propria ta casă. TVA – impozitul ...
⚽️ „Talent cu duiumul, valoare cu pipeta” De ce România e țara unde fotbalul promite mult și nu livrează niciodată În România nu ducem lipsă de talente. În fiecare cartier, în fiecare ligă, în fiecare colț de țară se naște câte un „noul Hagi”. Și totuși, la finalul carierei, avem un nou ospătar cu poze de la FCSB și un nou interviu cu „păcat, avea potențial...”. 🎭 Talentul în România e ca o piesă de teatru prost regizată Avem actori buni, dar piesa e regizată de nepricepuți, cu decoruri șubrede și lumini care se sting exact când începe spectacolul. Iar publicul? Aplaudă în picioare după o fenta la mijlocul terenului. Ce urmează? Un transfer de formă, o tură prin Belgia sau Turcia și o întoarcere în Liga 1 cu 10 kg în plus și cu buzunarele pline. --- 🧠 Afară se joacă fotbal, la noi se joacă „vedetism” Fotbalistul din afară e construit să reziste. La presiune, la muncă, la reguli. La noi, dacă îl pui să alerge 10 km pe meci, cere pauză de țigară. 🔹 Afară, dacă nu livrezi, ești ou...