Au trecut multe articole, multe ore petrecute în fața tastaturii și multe speranțe că un dialog sincer mai poate schimba ceva. Astăzi am ajuns la concluzia că este timpul să fac un pas înapoi. Am început acest blog din pasiune. La început scriam bancuri și lucruri ușoare. Mai târziu am început să scriu despre politică, despre societate și despre tot ceea ce mi se părea că nu funcționează. Am făcut-o fără pretenția că dețin adevărul absolut, ci cu speranța că opiniile diferite pot naște discuții inteligente. Din păcate, am descoperit că, de cele mai multe ori, nu mai există dialog. Dacă doi oameni au opinii diferite, rareori încearcă să le compare sau să le susțină cu argumente. Mai des se ajunge la etichete, la certuri și la încercarea fiecăruia de a demonstra că numai el are dreptate. În același timp, experiența mea cu blogul m-a dezamăgit. Am avut perioade în care site-ul era indexat fără probleme, iar ulterior au apărut dificultăți tehnice de indexare pe care, deși am încercat să le...
Există două țări, două mentalități și două extreme care nu par să aibă nimic în comun. Dar între ele se întinde aceeași durere, aceeași nedreptate, același gol pe care autoritățile nu vor să-l vadă. 🇷🇴 România — tăcerea care ucide În România, femeile duc pe umeri o frică pe care niciun stat modern n-ar trebui s-o lase să existe. Acolo, violența nu e doar statistică, nu e termen politic, nu e afiș pe pereții ministerelor. E sânge, e strigăt, e disperare. Femei care sună la 112 și li se spune „noi nu ne băgăm în probleme de familie ”. Femei care se întorc acasă doar pentru că nu au unde să meargă. Femei care sunt lovite, amenințate, urmărite… până într-o zi când nimeni nu mai are pe cine salva. Acolo, statul lipsește. Intervine târziu. Judecă superficial. Se ascunde în spatele birourilor și al dosarelor prăfuite. Și într-o țară unde autoritatea nu protejează femeile, moartea devine parte din decor. 🇪🇸 Spania — protecția care distruge În Spania, povestea e alta. Aici statul e preze...