Există un moment în care o societate trebuie să-și pună o întrebare brutal de simplă: mai suntem proprietari sau suntem doar chiriași ai statului? În România de azi, răspunsul devine tot mai incomod. Pentru că atunci când plătești an de an pentru casa în care trăiești, când munca îți este taxată până la os, iar fiecare produs cumpărat vine cu TVA pe care nu‑l vei recupera niciodată, noțiunea de „proprietate privată” începe să sune a glumă. Proprietatea cu termen de expirare Casa nu mai este un bun definitiv. Este un bun condiționat. O ai atâta timp cât plătești. Nu contează că ai muncit o viață, că ai plătit deja impozite pe salariu, pe materiale, pe utilități, pe fiecare cui bătut în perete. Statul revine anual și îți amintește cine este, de fapt, proprietarul final. Impozitul pe locuință nu mai este o taxă simbolică. Devine o chirie mascată. Obligatorie. Permanentă. Fără legătură reală cu servicii oferite. Plătești pentru dreptul de a rămâne în propria ta casă. TVA – impozitul ...
Există două țări, două mentalități și două extreme care nu par să aibă nimic în comun. Dar între ele se întinde aceeași durere, aceeași nedreptate, același gol pe care autoritățile nu vor să-l vadă. 🇷🇴 România — tăcerea care ucide În România, femeile duc pe umeri o frică pe care niciun stat modern n-ar trebui s-o lase să existe. Acolo, violența nu e doar statistică, nu e termen politic, nu e afiș pe pereții ministerelor. E sânge, e strigăt, e disperare. Femei care sună la 112 și li se spune „noi nu ne băgăm în probleme de familie ”. Femei care se întorc acasă doar pentru că nu au unde să meargă. Femei care sunt lovite, amenințate, urmărite… până într-o zi când nimeni nu mai are pe cine salva. Acolo, statul lipsește. Intervine târziu. Judecă superficial. Se ascunde în spatele birourilor și al dosarelor prăfuite. Și într-o țară unde autoritatea nu protejează femeile, moartea devine parte din decor. 🇪🇸 Spania — protecția care distruge În Spania, povestea e alta. Aici statul e preze...