Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din iulie 30, 2025

Statul ca proprietar final

  Există un moment în care o societate trebuie să-și pună o întrebare brutal de simplă: mai suntem proprietari sau suntem doar chiriași ai statului? În România de azi, răspunsul devine tot mai incomod. Pentru că atunci când plătești an de an pentru casa în care trăiești, când munca îți este taxată până la os, iar fiecare produs cumpărat vine cu TVA pe care nu‑l vei recupera niciodată, noțiunea de „proprietate privată” începe să sune a glumă. Proprietatea cu termen de expirare Casa nu mai este un bun definitiv. Este un bun condiționat. O ai atâta timp cât plătești. Nu contează că ai muncit o viață, că ai plătit deja impozite pe salariu, pe materiale, pe utilități, pe fiecare cui bătut în perete. Statul revine anual și îți amintește cine este, de fapt, proprietarul final. Impozitul pe locuință nu mai este o taxă simbolică. Devine o chirie mascată. Obligatorie. Permanentă. Fără legătură reală cu servicii oferite. Plătești pentru dreptul de a rămâne în propria ta casă. TVA – impozitul ...

Concubine la protocol și milionari din mila statului. România, între familie neoficială și sărăcie oficializată

 🇷🇴 Concubinaj de stat și milionarii din mila poporului O opinie despre Nicușor, Anastasiu și România făcută praf, dar cu pretenții de protocol În România anului 2025, țara nu mai e condusă de politicieni, ci de relații. Nu de cele internaționale, ci de cele... intime. Și nu mă refer doar la corupție, ci la forma în care însăși statul își face imaginea publică: în concubinaj. Nicușor Dan, primarul care se visa tehnocrat, apare într-o vizită oficială în Austria alături de concubina lui — mamă a copiilor, e drept, dar neoficială, fără vreun act de căsătorie care să justifice prezența într-un cadru instituțional. Poate că unii vor spune: „e viața lui privată”, dar cum să fie privată, dacă o expune în delegări oficiale pe bani publici? Aceeași Românie care s-a agățat de valorile „tradiționale” la referendum, care plânge după icoane și vorbește despre familia creștin-ortodoxă ca fundament, a fost reprezentată diplomatic de o relație informală. O relație care poate exista și fără probl...