Există un moment în care o societate trebuie să-și pună o întrebare brutal de simplă: mai suntem proprietari sau suntem doar chiriași ai statului? În România de azi, răspunsul devine tot mai incomod. Pentru că atunci când plătești an de an pentru casa în care trăiești, când munca îți este taxată până la os, iar fiecare produs cumpărat vine cu TVA pe care nu‑l vei recupera niciodată, noțiunea de „proprietate privată” începe să sune a glumă. Proprietatea cu termen de expirare Casa nu mai este un bun definitiv. Este un bun condiționat. O ai atâta timp cât plătești. Nu contează că ai muncit o viață, că ai plătit deja impozite pe salariu, pe materiale, pe utilități, pe fiecare cui bătut în perete. Statul revine anual și îți amintește cine este, de fapt, proprietarul final. Impozitul pe locuință nu mai este o taxă simbolică. Devine o chirie mascată. Obligatorie. Permanentă. Fără legătură reală cu servicii oferite. Plătești pentru dreptul de a rămâne în propria ta casă. TVA – impozitul ...
✍️ Editorial de opinie Se spune adesea că „statul român a început să se strice după Revoluție”. Fals. Adevărul este mult mai simplu și mai greu de digerat: statul român nu a funcționat niciodată pentru cetățeanul de rând. A fost doar o mască – uneori comunistă, alteori „democratică” – dar în spatele ei s-au ascuns mereu aceleași mecanisme de control și exploatare. --- 🕰️ Ce a fost înainte de ’89? Un stat totalitar în care frica era lege. Un regim în care „drepturile” existau doar pe hârtie, iar supraviețuirea depindea de tăcere, relații și compromis. Nu era nici dreptate, nici transparență, nici echitate. Era obediență sau pedeapsă. --- 🔄 Ce a urmat după Revoluție? O piesă de teatru. O schimbare de decor, nu de sistem. Securitatea s-a reprofilat, vechii activiști s-au reinventat în politicieni, iar poporul a fost anesteziat cu televiziuni și lozinci despre „democrație” și „integrare europeană”. Toate guvernele – indiferent de culoare – au lucrat pentru ei, nu pentru noi. Privat...