Cum ferim adolescenții de subculturi extreme și identități de împrumut Trăim într-o lume în care tot mai mulți adolescenți caută o identitate alternativă. Unii își schimbă constant identitatea de gen. Alții adoptă identități simbolice, animale sau personaje fictive. Alții trăiesc aproape exclusiv într-un univers digital unde validarea vine din like-uri și apartenență la grupuri online. Nu este un fenomen izolat. Este un simptom. Întrebarea utilă nu este „ce e în neregulă cu ei?”, ci: De ce simt nevoia să devină altceva decât sunt? --- De ce caută tinerii identități alternative? Psihologia dezvoltării spune un lucru simplu: adolescența este perioada de căutare a identității . Problema nu este că tinerii caută. Problema este unde caută. Astăzi, căutarea nu mai are loc în familie, comunitate sau modele reale. Are loc pe internet. 1. Acces necontrolat la internet Internetul nu este doar o sursă de informație. Este un accelerator de identități. Conectează instant persoane cu acelea...
Nu e o reformă. E o lovitură. Încă una. Impozitul la valoarea de piață nu vine dintr-o grijă pentru echitate , nici din dorința de modernizare a statului. Vine din foame. Foamea unui sistem care a trăit ani la rând din taxe pe muncă, din accize, din TVA , din carburant, din aerul respirat de oameni, iar acum constată că nu mai ajunge. Statul român nu știe să administreze. Știe doar să ia. Și când nu mai are de unde, mai scutură o dată cetățeanul, poate mai cade ceva din buzunarul deja gol. --- Casa nu e avere. E ultimul adăpost. În România, proprietatea nu e lux. Nu e investiție. Nu e activ speculativ. Este siguranță. România e țara cu cea mai mare rată de proprietari din Europa. Nu pentru că românii sunt bogați, ci pentru că statul a fost mereu nesigur, iar oamenii au înțeles un lucru simplu: dacă n-ai casa ta, ești pierdut. Să vii acum și să spui: > „Plătești impozit după valoarea de piață” într-o țară cu: salarii mici, pensii mizere, servicii publice slabe, inflație mare, n...