Există un moment în care o societate trebuie să-și pună o întrebare brutal de simplă: mai suntem proprietari sau suntem doar chiriași ai statului? În România de azi, răspunsul devine tot mai incomod. Pentru că atunci când plătești an de an pentru casa în care trăiești, când munca îți este taxată până la os, iar fiecare produs cumpărat vine cu TVA pe care nu‑l vei recupera niciodată, noțiunea de „proprietate privată” începe să sune a glumă. Proprietatea cu termen de expirare Casa nu mai este un bun definitiv. Este un bun condiționat. O ai atâta timp cât plătești. Nu contează că ai muncit o viață, că ai plătit deja impozite pe salariu, pe materiale, pe utilități, pe fiecare cui bătut în perete. Statul revine anual și îți amintește cine este, de fapt, proprietarul final. Impozitul pe locuință nu mai este o taxă simbolică. Devine o chirie mascată. Obligatorie. Permanentă. Fără legătură reală cu servicii oferite. Plătești pentru dreptul de a rămâne în propria ta casă. TVA – impozitul ...
--- Ce se pune în „masa de zi cu zi” și de ce acumularea ne afectează mai mult decât recunoaște industria Trăim într-o epocă în care aproape nimic din ceea ce mâncăm sau folosim zilnic nu mai este „simplu”. Alimentele, produsele de igienă, apa, chiar și aerul, vin la pachet cu o listă lungă de substanțe adăugate — fiecare, luată separat, declarată „sigură”. Problema reală nu este una singură dintre ele, ci suma lor. Dioxidul de titan – exemplul perfect al inutilului tolerat Dioxidul de titan (TiO₂) este probabil cel mai bun simbol al acestei paradigme. Nu aduce beneficii nutriționale, nu protejează organismul, nu tratează nimic. Rolul său este exclusiv estetic: culoare albă, aspect „curat”, produs mai atrăgător. A fost folosit ani la rând în: alimente pastă de dinți medicamente cosmetice Uniunea Europeană l-a interzis în alimente nu pentru că s-a demonstrat clar că provoacă cancer, ci pentru că nu mai poate fi considerat sigur pe termen lung, mai ales din cauza nanoparticulelor ...