Au trecut multe articole, multe ore petrecute în fața tastaturii și multe speranțe că un dialog sincer mai poate schimba ceva. Astăzi am ajuns la concluzia că este timpul să fac un pas înapoi. Am început acest blog din pasiune. La început scriam bancuri și lucruri ușoare. Mai târziu am început să scriu despre politică, despre societate și despre tot ceea ce mi se părea că nu funcționează. Am făcut-o fără pretenția că dețin adevărul absolut, ci cu speranța că opiniile diferite pot naște discuții inteligente. Din păcate, am descoperit că, de cele mai multe ori, nu mai există dialog. Dacă doi oameni au opinii diferite, rareori încearcă să le compare sau să le susțină cu argumente. Mai des se ajunge la etichete, la certuri și la încercarea fiecăruia de a demonstra că numai el are dreptate. În același timp, experiența mea cu blogul m-a dezamăgit. Am avut perioade în care site-ul era indexat fără probleme, iar ulterior au apărut dificultăți tehnice de indexare pe care, deși am încercat să le...
Într-o comună din România , la Drăgușeni , o autospecială a pompierilor voluntari , aflată în misiune pentru stingerea unui incendiu, a fost oprită în trafic de poliție. Mașina era achiziționată din Germania , dotată cu semnale acustice și luminoase și, potrivit celor implicați, avea aprobările necesare pentru a le folosi. Se îndrepta spre un incendiu. Undeva ardea ceva. Undeva, cineva aștepta ajutor. Dar, înainte de flăcări, înainte de fum, înainte de urgență, a intervenit rigoarea. Controlul. Procedura. Verificarea. Pentru că, nu-i așa, în România prioritatea absolută nu este întotdeauna viața, ci formularul corect completat. --- Litera legii versus mirosul de fum Oficial, polițistul și-a făcut datoria. A aplicat legea. A verificat documente. A urmat procedura. Nimic de reproșat, la prima vedere. Și totuși, undeva între sirenă și ștampilă, între flacără și proces-verbal, s-a pierdut ceva esențial: discernământul. În orice sistem matur, există un principiu simplu: urgența se pr...