🥒 Guvernul Bolojan și impozitul pe solarii: Matematicienii și Ilie Săracie dau lovitura finală agricultorilor
În România lucrului bine făcut… dar prost gândit, matematicienii Guvernului Bolojan și celebrul lor coleg de Excel, Ilie Săracie, au mai descoperit o mină de aur: solariile fermierilor.
Nu contează că oamenii ăia se trezesc la 5 dimineața, că-și cară spinarea prin noroi, că-și udă răsadurile cu lacrimi și speranțe — important e că undeva în tab-ul 11 din fișierul „Taxe_ușoare_dar_dure.xlsx”, cineva a văzut o suprafață acoperită.
Și dacă e acoperită, în România înseamnă două lucruri:
1. e o construcție,
2. și dacă e construcție, trebuie impozitată, mon cher!
🌱 Matematicienii Guvernului Bolojan: „Dacă are folie, e clădire! Dacă are arce metalice, e vilă!”
Logica lor e irefutabilă.
Dacă pui trei bețe, tragi o folie peste ele și bagi roșii înăuntru, ceea ce ai construit nu este un solar.
Nu, nu, nu.
Este o „unitate de producție cu scop economic, supusă evaluării fiscale”.
Pe scurt: un fel de vilă pentru roșii.
În ritmul ăsta, la anul se impozitează și:
lighenele pentru castraveți
gălețile de udat
spațiul dintre răsaduri („că e suprafață neimpozitată!”)
Totul într-o logică matematică impecabilă, demnă de profesorii care nu te lăsau să copiezi la teză, dar acum calculează impozite pe aer.
🧮 Ilie Săracie – super-eroul bugetului, omul care găsește bani și-n compost
În timp ce fermierii mănâncă pâine cu zacuscă la prânz, Ilie Săracie umblă cu lupa prin sate, căutând noi modalități de taxare.
Când vede un solar, ochii îi sclipesc ca la un cascaval proaspăt scos de la presă.
„Ahaaaa! Suprafețe acoperite… materiale polimerice… activitate economică… TAXABIL!”, își spune el, cu satisfacția contabilului care tocmai a găsit 23 de lei neînregistrați.
Iar dacă-l întrebi de ce trebuie impozitat un om care abia reușește să-și plătească benzina pentru motocultor, îți răspunde:
> „Statul trebuie să trăiască și el din ceva. Preferabil, din munca altora.”
Nu degeaba i se zice Ilie Săracie.
El nu aduce sărăcia – doar o administrează, cu grijă, cu pasiune, cu profesionalism.
🌾 Fermierii – noul inamic public nr. 1
În România anului Bolojan, fermierul nu e omul care produce hrana.
E suspect.
E prea harnic.
Prea independent.
Prea… neimpozitat.
Ba chiar prea productiv pentru gustul celor de la guvern.
Și cum statul român are alergie la oamenii care produc ceva real, era inevitabil:
solarele trebuiau atacate.
De ce să lași un om să-și scoată investiția când îl poți taxa exact când începe să supraviețuiască?
🏛️ Nicușor Dan, teoreticianul suprem al birocrației rurale
Președintele Nicușor Dan, cel care vede geometrie sacrală în plasele de municipiu, s-a uitat probabil la un solar și a zis:
> „Această structură are caracter repetitiv, modular, deci este o construcție. Impozitați-o, să nu ne scape vreun metru!”
Că doar nu era să lase pământul să scape fără un tabel suplimentar.
🧨 Finalul? Fermierii plătesc factura prostiei instituționalizate
În loc să fie sprijiniți, sunt cocoșați.
În loc să fie încurajați, sunt penalizați.
În loc să fie lăsați să producă, sunt transformați în sponsori involuntari ai bugetului.
România are nevoie de legume românești?
Matematicienii și Ilie Săracie au alt calcul:
România are nevoie de taxe. Pe absolut orice.
Și dacă tot se strânge cureaua, cine să o strângă primul, dacă nu oamenii care nu se pot apăra?
---
📎 Sursa
„Monitorul Oficial – Partea care nu se citește niciodată, nr. 404”, secțiunea „Cum să taxezi și ce nu trebuie taxat, dar tot taxăm.”
Comentarii
Trimiteți un comentariu