Trăim într-o lume atât de sensibilă încât orice cuvânt poate fi considerat discriminare… dar să-ți bați joc de munca unei femei care a transpirat o viață întreagă pentru o medalie, asta nu mai e discriminare, nu-i așa?
Avem cazul clasic: atletul algerian, campion mondial la proba feminină. Toată lumea știe, toată lumea vede, dar ni se spune să aplaudăm și să zâmbim, că altfel suntem intoleranți. Păi dacă asta nu e cea mai mare bătaie de joc la adresa sportivelor, atunci ce mai e?
Hai să ne înțelegem: dacă te-ai născut bărbat, concurezi cu bărbații. Dacă te-ai născut femeie, concurezi cu femeile. Dacă nu-ți place nicio categorie, foarte bine — să se facă una separată, competiție „open”, să vedem cine vine și câți sunt. Dar nu vii tu, cu avantajele tale biologice, să calci în picioare munca unor sportive și apoi să ni se spună că e progres.
Iar pentru feministele de serviciu, care strigă toată ziua că apără drepturile femeilor: de ce nu apărați și femeile din sport? Sau acolo nu se mai pune? Că-i mai comod să faci poze cu pancarta în parc decât să lupți pentru sportivele care iau pumni, lovituri și înfrângeri pe nedrept. Asta nu e tot o formă de violență împotriva femeilor?
În concluzie: mai lăsați textele lacrimogene despre discriminare și puneți-vă în locul unei sportive care pierde aurul mondial în fața unuia care, oricât ar spune actele, biologic nu e femeie. Ăsta e adevăratul abuz, asta e adevărata discriminare. Restul e propagandă ieftină.”
Comentarii
Trimiteți un comentariu