El Gordo de Navidad : tradiție, erori repetate și cine trebuie să plătească prețul De ani buni, Lotería de Navidad din Spania nu mai este doar o tradiție, ci și o sursă constantă de controverse. De la suspiciuni legate de transparență, la erori administrative și, mai recent, la cazuri de emitere de participări peste numărul real de bilete, aceeași întrebare revine obsesiv: Cine răspunde când sistemul greșește? O problemă recurentă, nu un accident izolat Cazul recent din Villamanín , unde s-au vândut mai multe participări decât bilete reale, nu apare din neant. El se adaugă unei liste lungi de episoade din anii trecuți în care: au existat suspiciuni privind validarea unor premii au fost contestate liste oficiale de câștigători s-au pierdut premii mici în birocrație au apărut întrebări legate de control și responsabilitate Nu vorbim despre conspirații, ci despre deficiențe structurale într-un sistem uriaș, rigid și extrem de profitabil pentru stat. Greșeală de gestiune ≠ vină col...
Federalizarea Europei mai trebuie să aștepte
Războiul, analogiile istoriei și țapul ispășitor numit Trump
Războiul din Ucraina a fost prezentat ca o luptă pentru libertate, valori și democrație. În realitate, el a devenit rapid un instrument politic mult mai larg, folosit de Uniunea Europeană pentru a justifica centralizare, militarizare și un pas accelerat spre federalizare.
După ani de conflict, rezultatul este însă opus celui dorit: Europa este mai scumpă, mai divizată și mai nesigură, iar proiectul federal rămâne suspendat.
---
Ucraina: frontul, nu masa deciziilor
Oricât de incomod ar suna, istoria este constantă:
o țară aflată în dificultate militară nu dictează termenii păcii.
Vizita lui Volodimir Zelenski la Mar-a-Lago a clarificat brutal acest adevăr. Donald Trump nu l-a tratat ca pe un partener egal, nu l-a întâmpinat simbolic, nu i-a oferit scena diplomatică clasică. Mesajul a fost limpede:
Ucraina nu are condiții de impus.
Aceasta nu a fost o gafă de protocol, ci un semnal strategic.
---
Cine decide, de fapt, finalul războiului
Finalul nu se negociază la Kiev.
Nici la Bruxelles.
Se negociază între Washington și Moscova.
Rusia controlează inițiativa militară
SUA controlează fluxul sprijinului
Europa comentează și plătește
Ucraina rămâne terenul de confruntare, nu arbitrul.
---
Trump – „greșeala istoriei”, din nou
Pentru a doua oară ales președinte, Donald Trump este din nou etichetat drept „o greșeală istorică”. Eticheta reapare automat, mai ales în scenariul în care America ar reduce sprijinul pentru Ucraina.
Narațiunea este deja pregătită:
Trump i-a servit victoria pe tavă lui Putin.
Această reacție spune însă mai mult despre frica establishmentului occidental decât despre realitatea strategică.
---
Două analogii istorice care se ciocnesc
Conflictul este interpretat prin două lentile istorice diferite.
Viziunea lui Trump: 1913–1914
Trump vede Europa dinaintea Primului Război Mondial:
națiuni nemulțumite
alianțe rigide
escaladare automată
lideri convinși că „va fi scurt”
În această logică, continuarea războiului duce inevitabil la o explozie regională majoră, scăpată de sub control.
De aceea insistă pe oprirea focului și negociere: nu ca semn de slăbiciune, ci ca evitare a unui dezastru de tip 1914.
Viziunea opusă: 1939
Cealaltă tabără invocă Germania nazistă:
concesiile = slăbiciune
negocierile = capitulare
pacea = invitație la agresiune
Retorica este simplă: dacă Ucraina cedează, urmează Europa.
---
Problema analogiei din 1939
Diferența esențială, rar spusă:
Germania anilor ’30 era o putere industrială în expansiune
Rusia de azi este o putere demografică în declin, sub sancțiuni și constrângeri economice
Analogia cu 1939 funcționează emoțional, dar nu explică realitatea strategică actuală. În schimb, analogia cu 1914 avertizează asupra unui pericol diferit: un război care scapă tuturor de sub control.
---
Federalizarea UE: ambiție fără bază reală
Uniunea Europeană a încercat să folosească acest război ca accelerator pentru:
centralizare politică
armată europeană
autonomie strategică
Problema este că UE nu are încă instrumentele:
nu are armată unificată
nu are industrie militară integrată
nu are lanț decizional rapid
nu are independență reală față de SUA
Federalizarea prin criză a rămas un proiect narativ, nu unul funcțional.
---
Nota de plată: cetățeanul
În schimb, au rămas:
inflație
energie scumpă
scăderea nivelului de trai
insecuritate economică
Costurile au fost socializate. Puterea, nu.
---
Concluzie
Ucraina nu dictează pacea
Rusia impune realitatea din teren
SUA decid momentul finalului
UE a supraestimat propria forță
Federalizarea Europei nu este anulată.
Dar va trebui să mai aștepte.
Nu pentru că ideea ar fi greșită,
ci pentru că a fost construită pe un război pe care Europa nu îl controlează.
Comentarii
Trimiteți un comentariu