Cristian Chivu și presa română: când „nu e pregătit” devine campion în Italia În România există o specie aparte de specialist: analistul care știe sigur că omul va eșua înainte să înceapă. Cristian Chivu a preluat o echipă uriașă, într-un campionat unde greșelile nu sunt tolerate, unde fiecare etapă este judecată la microscop, iar fiecare pas greșit poate însemna finalul carierei. Și ce a făcut presa sportivă de acasă? Exact ce știe mai bine. Nu să analizeze. Nu să aștepte. Nu să observe procesul. Ci să întrebe obsesiv, aproape cu speranță în glas: „Cât mai rezistă?” „Cine îl înlocuiește?” „Va fi schimbat după următorul meci?” De parcă un antrenor român la nivel înalt nu era o mândrie, ci o problemă care trebuia rezolvată urgent. Iar acum? Acum Cristian Chivu este campion în Italia cu Inter, devenind primul antrenor român care câștigă un titlu într-un campionat din top 5 european. Inter a cucerit matematic Serie A cu mai multe etape înainte de final, iar Chivu a reușit performanța...
Cristian Chivu și presa română: când „nu e pregătit” devine campion în Italia
În România există o specie aparte de specialist: analistul care știe sigur că omul va eșua înainte să înceapă.
Cristian Chivu a preluat o echipă uriașă, într-un campionat unde greșelile nu sunt tolerate, unde fiecare etapă este judecată la microscop, iar fiecare pas greșit poate însemna finalul carierei.
Și ce a făcut presa sportivă de acasă?
Exact ce știe mai bine.
Nu să analizeze.
Nu să aștepte.
Nu să observe procesul.
Ci să întrebe obsesiv, aproape cu speranță în glas:
„Cât mai rezistă?”
„Cine îl înlocuiește?”
„Va fi schimbat după următorul meci?”
De parcă un antrenor român la nivel înalt nu era o mândrie, ci o problemă care trebuia rezolvată urgent.
Iar acum?
Acum Cristian Chivu este campion în Italia cu Inter, devenind primul antrenor român care câștigă un titlu într-un campionat din top 5 european. Inter a cucerit matematic Serie A cu mai multe etape înainte de final, iar Chivu a reușit performanța în primul său sezon complet la club. �
Dar sigur… probabil tot „nu e pregătit”.
Pentru că la noi, dacă ești român și reușești în afară, nu e meritul tău.
E lotul.
E norocul.
E conjunctura.
E „merge și bunica cu echipa aia”.
Aceeași „bunică” care aparent trebuia să gestioneze vestiarul unei echipe pline de vedete, ego-uri, presiune și așteptări de titlu.
Aceeași „bunică” care trebuia să convingă jucători de zeci de milioane să tragă pentru un antrenor tânăr.
Aceeași „bunică” care acum ridică trofeul.
Să nu uităm:
În fotbal, talentul nu e suficient.
Un lot valoros fără disciplină și mentalitate devine doar o colecție de CV-uri scumpe.
Iar meritul lui Chivu nu este că a avut jucători buni.
Meritul lui este că i-a făcut echipă.
Poate acum redacțiile care îi pregăteau necrologul profesional după fiecare egal ar trebui să facă un exercițiu rar întâlnit în peisajul media autohton:
să admită că au greșit.
Dar probabil nu o vor face.
Vor rescrie povestea.
Vor pretinde că „au crezut mereu în el”.
Vor scoate din arhivă articolele critice și vor publica editoriale despre „geniul român care cucerește Italia”.
Așa funcționează presa noastră sportivă:
te îngroapă preventiv și te laudă post-factum.
Cristian Chivu însă nu le datorează explicații.
Le-a răspuns în singurul mod care contează în fotbal:
cu clasamentul.
Cu trofeul.
Cu tăcerea campionilor.
Iar dacă mai aduce și Cupa Italiei…
atunci palma peste „specialiștii” de serviciu se transformă în lecție publică de competență.
Comentarii
Trimiteți un comentariu