Cristian Chivu și presa română: când „nu e pregătit” devine campion în Italia În România există o specie aparte de specialist: analistul care știe sigur că omul va eșua înainte să înceapă. Cristian Chivu a preluat o echipă uriașă, într-un campionat unde greșelile nu sunt tolerate, unde fiecare etapă este judecată la microscop, iar fiecare pas greșit poate însemna finalul carierei. Și ce a făcut presa sportivă de acasă? Exact ce știe mai bine. Nu să analizeze. Nu să aștepte. Nu să observe procesul. Ci să întrebe obsesiv, aproape cu speranță în glas: „Cât mai rezistă?” „Cine îl înlocuiește?” „Va fi schimbat după următorul meci?” De parcă un antrenor român la nivel înalt nu era o mândrie, ci o problemă care trebuia rezolvată urgent. Iar acum? Acum Cristian Chivu este campion în Italia cu Inter, devenind primul antrenor român care câștigă un titlu într-un campionat din top 5 european. Inter a cucerit matematic Serie A cu mai multe etape înainte de final, iar Chivu a reușit performanța...
Concubine la protocol și milionari din mila statului. România, între familie neoficială și sărăcie oficializată
🇷🇴 Concubinaj de stat și milionarii din mila poporului
O opinie despre Nicușor, Anastasiu și România făcută praf, dar cu pretenții de protocol
În România anului 2025, țara nu mai e condusă de politicieni, ci de relații. Nu de cele internaționale, ci de cele... intime. Și nu mă refer doar la corupție, ci la forma în care însăși statul își face imaginea publică: în concubinaj.
Nicușor Dan, primarul care se visa tehnocrat, apare într-o vizită oficială în Austria alături de concubina lui — mamă a copiilor, e drept, dar neoficială, fără vreun act de căsătorie care să justifice prezența într-un cadru instituțional. Poate că unii vor spune: „e viața lui privată”, dar cum să fie privată, dacă o expune în delegări oficiale pe bani publici?
Aceeași Românie care s-a agățat de valorile „tradiționale” la referendum, care plânge după icoane și vorbește despre familia creștin-ortodoxă ca fundament, a fost reprezentată diplomatic de o relație informală. O relație care poate exista și fără probleme, dar care nu poate fi transformată în imaginea unei țări care se pretinde conservatoare. Ori suntem, ori nu mai suntem.
Dar asta e doar vârful aisbergului. În același stat „devalorizat cu pretenții”, oameni simpli dau mită ani la rând pentru a supraviețui — pentru o pensie de handicap, o alocație majorată, o internare mai rapidă. Nu pentru vile sau excursii. Pentru pâine și pastile.
În schimb, oameni ca Dragoș Anastasiu, vizibil la toate evenimentele „verzi”, conectat cu toate guvernele, sug beneficii de milioane de euro din proiecte, fonduri și strategii în care tu, cetățeanul care dă 200 lei plicul la spital, nici nu știi că ești inclus. A fost ani la rând portavocea antreprenorilor responsabili, dar de fapt, a navigat sistemul exact cum o face un rechin într-un acvariu plin cu sardine flămânde.
România nu mai e condusă. România e gestionată ca un ONG privat, cu influenceri de carton și lideri în relații informale. Avem bani pentru deplasările „mamei copiilor” primarului, dar nu pentru medicamente compensate. Avem fonduri pentru coachingul ecologic al domnului Anastasiu, dar nu pentru bătrânii care își închid caloriferul ca să nu le taie gazul.
Asta e România de azi:
– cu concubine la protocol,
– cu concetățeni umiliți pentru un drept de bază,
– și cu clasa de mijloc transformată în fraierul național – plătește taxe, tace și votează „pentru stabilitate”.
> Notă: Acest text reprezintă o opinie personală, exprimată în virtutea dreptului la liberă exprimare, consfințit de Constituția României și de Declarația Universală a Drepturilor Omului.
Nu are scopul de a defăima persoane sau instituții, ci de a pune în discuție publică decizii, comportamente și simboluri care au impact asupra societății românești.
Într-o țară democratică, critica argumentată – chiar dacă este incomodă – este esențială pentru sănătatea cetății. Iar dacă România nu mai permite vocea liberă, înseamnă că nu mai este ceea ce pretinde a fi.
Comentarii
Trimiteți un comentariu