--- Lepre de București Cum un caz medical izolat a devenit încă o perdea de fum într-o țară obosită de propriile crize --- 1. Lead — Cazul de la Cluj și isteria importată în București În ultimele zile, România a fost lovită de o „știre-bombă”: lepra la Cluj. Un caz izolat, tratabil, confirmat la o femeie care lucra într-un salon SPA. Medical vorbind, nimic spectaculos. Dar politic și mediatic, parcă a pornit Apocalipsa: declarații peste declarații, comunicate urgente, miniștri și purtători de cuvânt ieșind la rampă ca și cum ar fi izbucnit o epidemie în centrul orașului. Și nu doar atât — cazul a fost folosit drept muniție într-un climat deja încărcat: proteste, tensiuni pe justiție, scandaluri nerezolvate, demisii fără efect și, în curând, creșteri masive de taxe. În tot acest zgomot, lepra devine doar un titlu util. Restul se joacă în culise. --- 2. Ce este lepra — și ce NU este Lepra, sau boala Hansen , este o infecție bacteriană rară și lentă, care se transmite greu. Nu sare...
Tranziția energetică este prezentată ca o misiune nobilă: renunțăm la combustibilii fosili și trecem la „energia curată” – eoliană, solară, baterii electrice. Dar în spatele acestei povești frumos ambalate se ascund materiale, procese și emisii care, de multe ori, sunt mai nocive decât ceea ce încercăm să înlocuim.
1. Gazul invizibil care sufocă planeta: SF₆
Hexafluorura de sulf (SF₆), folosită în aproape toate instalațiile de înaltă tensiune, este considerată cel mai puternic gaz cu efect de seră existent.
Are un efect climatic de 23.500 de ori mai mare decât CO₂ și rămâne în atmosferă peste 3.000 de ani.
Este esențial pentru rețelele de energie „verde”, dar aproape necunoscut publicului.
Așadar, în timp ce ni se cere să reducem amprenta de carbon schimbând becurile și renunțând la mașini vechi, infrastructura „verde” funcționează pe baza unui gaz cu efect devastator asupra climei.
2. Panouri solare: reciclare imposibilă
Panourile fotovoltaice conțin metale grele (cadmiu, plumb, arsenic).
Durata lor de viață este de 20–25 de ani, după care devin deșeuri greu de reciclat.
Țările bogate exportă aceste panouri uzate către țările sărace, unde devin bombe ecologice.
Astfel, ceea ce azi pare energie curată, mâine va însemna munți de deșeuri toxice.
3. Turbinele eoliene: deșeuri masive
Palele turbinelor eoliene sunt fabricate din fibre de carbon și rășini epoxidice – materiale extrem de rezistente, dar practic nereciclabile.
Când se uzează, sunt îngropate în gropi de gunoi speciale, ocupând terenuri întregi.
Fabricarea lor presupune un consum uriaș de energie și materiale rare.
4. Bateriile electrice: „verdele” minelor de cobalt și litiu
Mașinile electrice și stocarea energiei depind de litiu, cobalt, nichel.
Aceste minerale sunt extrase prin procese poluante și exploatare umană (muncă infantilă în Congo pentru cobalt).
Reciclarea lor este aproape inexistentă și, în plus, implică consum mare de energie.
5. Ipocrizia ecologistă
În loc să recunoaștem limitele tehnologiilor actuale, discursul public vinde o iluzie: planeta va fi salvată prin panouri, baterii și turbine. Realitatea este alta:
Nuclearul – demonizat de decenii – produce energie stabilă, fără emisii masive de CO₂, și cu deșeuri controlabile.
Gazul natural și cărbunele au probleme reale, dar măcar nu ascund mii de tone de materiale toxice care se acumulează sub eticheta „verde”.
Adevărul este că energia „verde” de astăzi poluează diferit, nu mai puțin. Iar marile companii profită de eticheta ecologică, în timp ce costurile reale sunt transferate generațiilor viitoare.
---
Concluzie
Nu înseamnă că trebuie să rămânem blocați în trecut, dar trebuie să privim lucid spre viitor. O tranziție energetică autentică ar însemna: investiții serioase în nuclear modern, tehnologii de reciclare reale, limitarea exploatării abuzive a resurselor rare și transparență asupra poluării ascunse.
Altfel, „energia verde” riscă să fie doar o mască frumoasă pentru o poluare mai tăcută, dar la fel de mortală.
Comentarii
Trimiteți un comentariu