Cristian Chivu și presa română: când „nu e pregătit” devine campion în Italia În România există o specie aparte de specialist: analistul care știe sigur că omul va eșua înainte să înceapă. Cristian Chivu a preluat o echipă uriașă, într-un campionat unde greșelile nu sunt tolerate, unde fiecare etapă este judecată la microscop, iar fiecare pas greșit poate însemna finalul carierei. Și ce a făcut presa sportivă de acasă? Exact ce știe mai bine. Nu să analizeze. Nu să aștepte. Nu să observe procesul. Ci să întrebe obsesiv, aproape cu speranță în glas: „Cât mai rezistă?” „Cine îl înlocuiește?” „Va fi schimbat după următorul meci?” De parcă un antrenor român la nivel înalt nu era o mândrie, ci o problemă care trebuia rezolvată urgent. Iar acum? Acum Cristian Chivu este campion în Italia cu Inter, devenind primul antrenor român care câștigă un titlu într-un campionat din top 5 european. Inter a cucerit matematic Serie A cu mai multe etape înainte de final, iar Chivu a reușit performanța...
Ministrul Apărării și diploma care apără țara
Ministrul Apărării a decis, într-un moment de transparență eroică, să-și publice diploma de licență. O diplomă obținută după numai 23 de ani de la începerea facultății. Practic, omul a construit o carieră academică în stil „slow-cooked”, ca la restaurant: încet, constant și cu o răbdare demnă de manualele de gastronomie, nu de cele universitare.
Să ne înțelegem: nu e nicio rușine să termini la 40 și ceva de ani. Rușinea apare când ni se vinde povestea ca și cum ar fi titlu de glorie. Dar hai, trecem peste.
Capitolul „Armată? Nu, mulțumesc.”
Un alt detaliu care inspiră încredere în capacitatea României de a se apăra: ministrul nu a satisfăcut nici stagiul militar obligatoriu. Perioada în care toți tinerii erau chemați la ostași, el era… în alt film. S-a scos, cumva. Nu știm cum. Cert e că omul care conduce armata nu a făcut armata. E ca și cum ai pune un vegetarian convins să conducă un abator — sigur va lua cele mai bune decizii, nu?
Experiența profesională: de la biliard la Apărare
În CV-ul trecutului său profesional găsim și jobul de „șef de sală la un club de biliard”. Ceva perfect în ton cu industria apărării, desigur. Poate de acolo vine talentul strategic: lovitura în țeapă, poziționarea la masă, anticiparea traiectoriei bilei.
Dacă Putin vede CV-ul ăsta, probabil își schimbă planurile instant. Cine poate risca să atace o țară condusă militar de cineva cu o asemenea experiență? Rusia, cred, nici nu mai îndrăznește să ia România în calcul. La doar un pas ne aflăm de pace mondială garantată prin diplomă emisă în 2015.
România, apărată de… CV-uri
Nu ne trebuie F-35, sisteme Patriot sau alianțe strategice. Noi avem ceva mai puternic:
23 de ani până la diplomă, fără armată, experiență în biliard și multă încredere în propriile forțe.
Și, cum spunea un clasic contemporan: „Nu mă ascund. Am muncit.”
Desigur. Unii muncesc 23 de ani la o diplomă, alții muncesc 3 ani la un doctorat. Fiecare cu talentul lui.
România stă liniștită. Cu asemenea ministru, cine ar mai avea curaj să ne provoace?
Comentarii
Trimiteți un comentariu