Au trecut multe articole, multe ore petrecute în fața tastaturii și multe speranțe că un dialog sincer mai poate schimba ceva. Astăzi am ajuns la concluzia că este timpul să fac un pas înapoi. Am început acest blog din pasiune. La început scriam bancuri și lucruri ușoare. Mai târziu am început să scriu despre politică, despre societate și despre tot ceea ce mi se părea că nu funcționează. Am făcut-o fără pretenția că dețin adevărul absolut, ci cu speranța că opiniile diferite pot naște discuții inteligente. Din păcate, am descoperit că, de cele mai multe ori, nu mai există dialog. Dacă doi oameni au opinii diferite, rareori încearcă să le compare sau să le susțină cu argumente. Mai des se ajunge la etichete, la certuri și la încercarea fiecăruia de a demonstra că numai el are dreptate. În același timp, experiența mea cu blogul m-a dezamăgit. Am avut perioade în care site-ul era indexat fără probleme, iar ulterior au apărut dificultăți tehnice de indexare pe care, deși am încercat să le...
Ministrul Apărării și diploma care apără țara
Ministrul Apărării a decis, într-un moment de transparență eroică, să-și publice diploma de licență. O diplomă obținută după numai 23 de ani de la începerea facultății. Practic, omul a construit o carieră academică în stil „slow-cooked”, ca la restaurant: încet, constant și cu o răbdare demnă de manualele de gastronomie, nu de cele universitare.
Să ne înțelegem: nu e nicio rușine să termini la 40 și ceva de ani. Rușinea apare când ni se vinde povestea ca și cum ar fi titlu de glorie. Dar hai, trecem peste.
Capitolul „Armată? Nu, mulțumesc.”
Un alt detaliu care inspiră încredere în capacitatea României de a se apăra: ministrul nu a satisfăcut nici stagiul militar obligatoriu. Perioada în care toți tinerii erau chemați la ostași, el era… în alt film. S-a scos, cumva. Nu știm cum. Cert e că omul care conduce armata nu a făcut armata. E ca și cum ai pune un vegetarian convins să conducă un abator — sigur va lua cele mai bune decizii, nu?
Experiența profesională: de la biliard la Apărare
În CV-ul trecutului său profesional găsim și jobul de „șef de sală la un club de biliard”. Ceva perfect în ton cu industria apărării, desigur. Poate de acolo vine talentul strategic: lovitura în țeapă, poziționarea la masă, anticiparea traiectoriei bilei.
Dacă Putin vede CV-ul ăsta, probabil își schimbă planurile instant. Cine poate risca să atace o țară condusă militar de cineva cu o asemenea experiență? Rusia, cred, nici nu mai îndrăznește să ia România în calcul. La doar un pas ne aflăm de pace mondială garantată prin diplomă emisă în 2015.
România, apărată de… CV-uri
Nu ne trebuie F-35, sisteme Patriot sau alianțe strategice. Noi avem ceva mai puternic:
23 de ani până la diplomă, fără armată, experiență în biliard și multă încredere în propriile forțe.
Și, cum spunea un clasic contemporan: „Nu mă ascund. Am muncit.”
Desigur. Unii muncesc 23 de ani la o diplomă, alții muncesc 3 ani la un doctorat. Fiecare cu talentul lui.
România stă liniștită. Cu asemenea ministru, cine ar mai avea curaj să ne provoace?
Comentarii
Trimiteți un comentariu