Nea' Gigi

 🔄 1. Contradicție vie

Se bate cu pumnul în piept pentru Hristos, dar înjură ca la ușa cortului.

Spune că iubește săracii, dar își face palat de aur și vorbește disprețuitor de „proști”.

Vorbește despre smerenie, dar se compară cu marii conducători sau sfinți.

E o furtună între Biblie și Gigi, între evanghelie și ego.

---

🇷🇴 2. Un „român” dintr-un film vechi

El nu e doar român. E arhetipul românului:

care face dreptate cu bâta,

care își ia doctoratul după 3 clase (dar cu mândrie),

care confundă religia cu datina și morala cu opinia personală.

---

🎭 3. Un personaj de stand-up involuntar

Când vorbește, ai impresia că e un sketch.

Nici Caragiale n-a scris un „Pristanda” atât de colorat.

Nici Vacanța Mare n-a inventat un „Gigi” atât de... Gigi.

---

🧠 4. Logică proprie, imposibil de anticipat

Are o formă de gândire în buclă:

> „Eu sunt bun, pentru că fac bine. Cine nu face ca mine, nu e bun. Deci eu sunt și mai bun.”

Argumentele lui sunt ilogice, dar spuse cu atâta convingere încât... ți se pare că poate are dreptate.

---

💥 5. Un om sincer în nebunia lui

Poate cea mai derutantă calitate:

Nu joacă un rol. Așa e el.

Nu se preface. Nu vrea să manipuleze. Chiar crede că are o misiune divină și că „face bine”.

Și aici e și farmecul și pericolul lui.

---

🎯 Concluzie:

Nea' Gigi e un paradox național.

Nu poți să-l copiezi. Nu poți să-l ignori.

E un simbol viu al unui anumit tip de România:

haotică, zgomotoasă, credincioasă până la fanatism, patriotă cu televizorul aprins, și totuși... cumva, nevinovată în nebunia ei.

Nu, nici eu n-aș putea

 inventa așa ceva.

Gigi „s-a scris” singur.

Și n-a terminat încă romanul.

 „Acest articol reprezintă o opinie personală, construită pe fapte publice și observații sociale. Nu are scopul de a instiga sau de a defăima, ci de a încuraja gândirea critică