Dacul cu steag după gratii și nația cu ficatul în pioneze
România lui Bolo și Micușor– un experiment de colonie digitală cu spoială tricoloră
---
În fiecare oraș apărea el – Stegarul DAC. Cu tricolorul în mână și o convingere demnă de-o tragedie antică, urla „Țara n-a murit!”. Îl ignorau unii, îl fotografiau alții. Părea nebun, dar era una dintre puținele forme de curaj vizibil. Acum nu mai urlă. Acum e după gratii. În România europeană, patriotismul naiv a devenit infracțiune administrativă.
Între timp, guvernul merge ca uns, președintele zâmbește digital, iar poporul face economie la căldură și speranță.
---
Guvernul Bolo: eficiență fără suflet, dezvoltare fără oameni
Făt-Frumos Sprâncenat, alias Bolo, e noul model de politician: taie, reduce, eficientizează. A devenit simbolul ordinii, dar și al indiferenței programate. Un Excel în carne și oase.
– S-au redus funcționari? Da. Dar și spitale, școli, oameni.
– S-au terminat proiecte? Da. Dar la preț dublu și fără rost pentru săraci.
– S-a tăiat „grăsimea statului”? Da. Dar s-a lăsat scheletul la soare, să crape.
România lui Bolo nu e un stat. E un open-space obosit, cu Wi-Fi și frig.
---
Micușor– președintele hologramă, crescut în PR și protejat de tăcere
Râdea cel Voinic, zis și Micușor, e președintele ideal pentru un serial de Netflix despre colonii civilizate. Are barba întreținută, cuvintele atent dozate și prezența... de muzeu. Nu deranjează, nu inspiră, nu guvernează. Doar plutește.
– La problemele reale, răspunde cu „recomandări europene”.
– Când ard spitalele, el vizitează festivaluri.
– Când FMI-ul ne cere pielea, el spune „reformăm”.
Este un lider de vitrină, util pentru export, dar complet steril pe plan intern.
---
România de carton: steagul e închis, dar minciuna defilează liber
În timp ce stegarul DAC îmbătrânește într-o celulă, țara e invadată de „progresiști” care vând iluzii cu zâmbetul pe față. Ne mândrim cu digitalizarea în timp ce murim cu zile în spitale. Ne bucurăm că „suntem în UE”, dar n-avem bani de pâine, nici pentru sensul cuvintelor.
> Când un nebun cu steag sperie sistemul, iar un sistem întreg tolerează doar nebunii liniștiți, e clar că țara asta nu mai are direcție, ci doar decor.
---
Concluzie: România ca teatru de păpuși. Publicul a adormit, păpușile joacă între ele
Nu avem guvern. Avem o rețea de manageri fără viziune.
Nu avem președinte. Avem o aplicație cu zâmbet de fond de ecran.
Nu avem opoziție. Avem protestatari închiși și patrioți cu brățări electronice.
Dar avem ceva unic: curajul arestat și minciuna promovată.
> Iar în tot acest haos... flutură steagul. Dincolo de gratii.
Într-o zi, poate o să-l fluturăm și afară. Dar până atunci, rămânem cu Micușor în frunte și cu Bolo la calcul. Și cu tăcerea noastră – cel mai eficient minister.
„Acest articol reprezintă o opinie personală, construită pe fapte publice și observații sociale. Nu are scopul de a instiga sau de a defăima, ci de a încuraja gândirea critică
Comentarii
Trimiteți un comentariu