--- Lepre de București Cum un caz medical izolat a devenit încă o perdea de fum într-o țară obosită de propriile crize --- 1. Lead — Cazul de la Cluj și isteria importată în București În ultimele zile, România a fost lovită de o „știre-bombă”: lepra la Cluj. Un caz izolat, tratabil, confirmat la o femeie care lucra într-un salon SPA. Medical vorbind, nimic spectaculos. Dar politic și mediatic, parcă a pornit Apocalipsa: declarații peste declarații, comunicate urgente, miniștri și purtători de cuvânt ieșind la rampă ca și cum ar fi izbucnit o epidemie în centrul orașului. Și nu doar atât — cazul a fost folosit drept muniție într-un climat deja încărcat: proteste, tensiuni pe justiție, scandaluri nerezolvate, demisii fără efect și, în curând, creșteri masive de taxe. În tot acest zgomot, lepra devine doar un titlu util. Restul se joacă în culise. --- 2. Ce este lepra — și ce NU este Lepra, sau boala Hansen , este o infecție bacteriană rară și lentă, care se transmite greu. Nu sare...
Dacul cu steag după gratii și nația cu ficatul în pioneze
România lui Bolo și Micușor– un experiment de colonie digitală cu spoială tricoloră
---
În fiecare oraș apărea el – Stegarul DAC. Cu tricolorul în mână și o convingere demnă de-o tragedie antică, urla „Țara n-a murit!”. Îl ignorau unii, îl fotografiau alții. Părea nebun, dar era una dintre puținele forme de curaj vizibil. Acum nu mai urlă. Acum e după gratii. În România europeană, patriotismul naiv a devenit infracțiune administrativă.
Între timp, guvernul merge ca uns, președintele zâmbește digital, iar poporul face economie la căldură și speranță.
---
Guvernul Bolo: eficiență fără suflet, dezvoltare fără oameni
Făt-Frumos Sprâncenat, alias Bolo, e noul model de politician: taie, reduce, eficientizează. A devenit simbolul ordinii, dar și al indiferenței programate. Un Excel în carne și oase.
– S-au redus funcționari? Da. Dar și spitale, școli, oameni.
– S-au terminat proiecte? Da. Dar la preț dublu și fără rost pentru săraci.
– S-a tăiat „grăsimea statului”? Da. Dar s-a lăsat scheletul la soare, să crape.
România lui Bolo nu e un stat. E un open-space obosit, cu Wi-Fi și frig.
---
Micușor– președintele hologramă, crescut în PR și protejat de tăcere
Râdea cel Voinic, zis și Micușor, e președintele ideal pentru un serial de Netflix despre colonii civilizate. Are barba întreținută, cuvintele atent dozate și prezența... de muzeu. Nu deranjează, nu inspiră, nu guvernează. Doar plutește.
– La problemele reale, răspunde cu „recomandări europene”.
– Când ard spitalele, el vizitează festivaluri.
– Când FMI-ul ne cere pielea, el spune „reformăm”.
Este un lider de vitrină, util pentru export, dar complet steril pe plan intern.
---
România de carton: steagul e închis, dar minciuna defilează liber
În timp ce stegarul DAC îmbătrânește într-o celulă, țara e invadată de „progresiști” care vând iluzii cu zâmbetul pe față. Ne mândrim cu digitalizarea în timp ce murim cu zile în spitale. Ne bucurăm că „suntem în UE”, dar n-avem bani de pâine, nici pentru sensul cuvintelor.
> Când un nebun cu steag sperie sistemul, iar un sistem întreg tolerează doar nebunii liniștiți, e clar că țara asta nu mai are direcție, ci doar decor.
---
Concluzie: România ca teatru de păpuși. Publicul a adormit, păpușile joacă între ele
Nu avem guvern. Avem o rețea de manageri fără viziune.
Nu avem președinte. Avem o aplicație cu zâmbet de fond de ecran.
Nu avem opoziție. Avem protestatari închiși și patrioți cu brățări electronice.
Dar avem ceva unic: curajul arestat și minciuna promovată.
> Iar în tot acest haos... flutură steagul. Dincolo de gratii.
Într-o zi, poate o să-l fluturăm și afară. Dar până atunci, rămânem cu Micușor în frunte și cu Bolo la calcul. Și cu tăcerea noastră – cel mai eficient minister.
„Acest articol reprezintă o opinie personală, construită pe fapte publice și observații sociale. Nu are scopul de a instiga sau de a defăima, ci de a încuraja gândirea critică
Comentarii
Trimiteți un comentariu