Lecția de economie pe care o înveți la pompă Dacă te uiți la prețul carburantului din ultimii ani, observi un fenomen curios: prețurile urcă imediat când apare o criză, dar când criza trece, ele rămân aproape la fel. După începutul Russian invasion of Ukraine, prețurile la carburanți au sărit brusc. Explicația oficială a fost simplă: energie scumpă, piață tensionată, logistică mai dificilă. Problema este că multe dintre aceste costuri au scăzut ulterior. La pompă însă, scăderea este mult mai timidă. Economiștii au chiar un termen pentru fenomenul acesta: „ rocket and feather ” – prețurile urcă ca o rachetă și coboară ca o pană. Companii mari precum Repsol au ajuns să domine piața energetică din S pania, iar într-o piață dominată de câțiva jucători mari, reacțiile de preț sunt deseori sincronizate. Asta creează o situație paradoxală: apare o criză → prețul urcă imediat costurile scad → prețul rămâne ridicat se găsește o nouă justificare: taxe, logistică, tranziție verde, combustib...
Fostul președinte al Parlamentului ucrainean, Andriy Parubiy, a fost împușcat mortal pe 30 august 2025 la Lviv. Un atac violent, în plină zi, pus deocamdată pe seama unui „atacator necunoscut” care a dispărut rapid. Versiunile circulă: un curier cu mască, o bicicletă electrică, cinci sau opt gloanțe. Sursele oficiale confirmă fapta, iar presa tabloidă adaugă detalii spectaculoase. Cert este doar atât: Ucraina a pierdut unul dintre politicienii care contau.
Cine a fost Parubiy
Lider naționalist, organizator al Euromaidanului, implicat și în Revoluția Portocalie.
Președinte al Parlamentului între 2016 și 2019.
Patriot recunoscut, cu susținere în vestul țării și în rândul veteranilor de război.
Relația cu Zelenski
Parubiy a fost un critic constant al lui Volodîmîr Zelenski:
L-a numit „o versiune modernizată a lui Ianukovici”, acuzându-l că repetă greșelile trecutului.
A demontat „iluzia armistițiului” promovată de Zelenski, spunând că soldații mor în continuare pe front.
A denunțat dizolvarea Parlamentului din 2019 drept o „criză constituțională” provocată artificial.
A afirmat că administrația Zelenski devine un instrument indirect al Rusiei, prin concesii politice riscante.
Cu alte cuvinte, Parubiy reprezenta exact ceea ce Zelenski nu putea controla: o voce patriotică, naționalistă, credibilă în fața armatei și a electoratului dur din vest.
Carisma impusă a lui Zelenski
În timp ce presa internațională îl prezintă pe Zelenski ca pe un „erou global”, în Ucraina imaginea e mult mai nuanțată:
Mulți îl văd ca pe un actor bun, dar un lider slab.
„Carisma” lui e în mare parte o construcție mediatică, susținută de presa occidentală pentru a justifica sprijinul financiar și militar.
În rândul veteranilor și al patrioților, există neîncredere: cred că Zelenski joacă mai mult un rol decât conduce cu adevărat.
Putea să îl încurce Parubiy la alegeri?
Răspunsul e da. Nu în sensul că l-ar fi bătut direct pe Zelenski, dar:
Putea rupe 10–15% din electoratul patriotic, suficient pentru a forța un tur doi complicat.
Putea coagula partidele naționaliste și pe Poroshenko într-o opoziție reală.
Avea prestigiul Maidanului și încredere
a veteranilor – atuuri greu de cumpărat cu PR.
Concluzi
Dacă punem cap la cap asasinatele din Ucraina, cele ajunse până în Spania, și dispariția „misterioasă” a lui Parubiy – omul care a ținut ani de zile cheia scenei politice de la Kiev – tabloul devine grotesc de clar. Zelenski e prezentat în presă ca „eroul națiunii”, dar parcă mai degrabă seamănă cu un împărat de carton care își face campanie electorală prin metoda clasică a stepelor: mai tai un opozant, mai împingi un ziarist, mai faci un scandal cu rușii, și gata imaginea de „viteaz”. Iar pentru naivi, povestea e servită ca într-un serial Netflix, cu muzică de fundal și titlul „Democrația ucraineană”.
În realitate, e mai aproape de o piesă absurdă: când apar alegerile, personajele incomode ies brusc din scenă, iar publicul rămâne cu iluzia că totul a fost „voința poporului”.
Comentarii
Trimiteți un comentariu