Timp de ani de zile, cetățeanului european i s-a servit o imagine simplă și comodă: Rusia este o putere aflată în declin, incapabilă să producă tehnologie modernă, dependentă de componente occidentale și de improvizații demne de un atelier de cartier. Au circulat povești despre cipuri extrase din electrocasnice și despre o industrie militară incapabilă să țină pasul cu lumea modernă. Mesajul era clar: adversarul este slab, înapoiat și depășit. Numai că războiul are prostul obicei de a testa propaganda, indiferent din ce direcție vine ea. După ani de conflict, realitatea s-a dovedit mai complicată. Rusia a demonstrat capacități importante în domeniul războiului electronic, al dronelor, al rachetelor și al apărării antiaeriene. A întâmpinat probleme, a suferit pierderi și a făcut greșeli, dar imaginea unei armate care supraviețuiește doar prin furtul de cipuri din mașini de spălat nu mai pare suficientă pentru a explica ceea ce se vede pe câmpul de luptă. Incidentul dronelor care a...
Fostul președinte al Parlamentului ucrainean, Andriy Parubiy, a fost împușcat mortal pe 30 august 2025 la Lviv. Un atac violent, în plină zi, pus deocamdată pe seama unui „atacator necunoscut” care a dispărut rapid. Versiunile circulă: un curier cu mască, o bicicletă electrică, cinci sau opt gloanțe. Sursele oficiale confirmă fapta, iar presa tabloidă adaugă detalii spectaculoase. Cert este doar atât: Ucraina a pierdut unul dintre politicienii care contau.
Cine a fost Parubiy
Lider naționalist, organizator al Euromaidanului, implicat și în Revoluția Portocalie.
Președinte al Parlamentului între 2016 și 2019.
Patriot recunoscut, cu susținere în vestul țării și în rândul veteranilor de război.
Relația cu Zelenski
Parubiy a fost un critic constant al lui Volodîmîr Zelenski:
L-a numit „o versiune modernizată a lui Ianukovici”, acuzându-l că repetă greșelile trecutului.
A demontat „iluzia armistițiului” promovată de Zelenski, spunând că soldații mor în continuare pe front.
A denunțat dizolvarea Parlamentului din 2019 drept o „criză constituțională” provocată artificial.
A afirmat că administrația Zelenski devine un instrument indirect al Rusiei, prin concesii politice riscante.
Cu alte cuvinte, Parubiy reprezenta exact ceea ce Zelenski nu putea controla: o voce patriotică, naționalistă, credibilă în fața armatei și a electoratului dur din vest.
Carisma impusă a lui Zelenski
În timp ce presa internațională îl prezintă pe Zelenski ca pe un „erou global”, în Ucraina imaginea e mult mai nuanțată:
Mulți îl văd ca pe un actor bun, dar un lider slab.
„Carisma” lui e în mare parte o construcție mediatică, susținută de presa occidentală pentru a justifica sprijinul financiar și militar.
În rândul veteranilor și al patrioților, există neîncredere: cred că Zelenski joacă mai mult un rol decât conduce cu adevărat.
Putea să îl încurce Parubiy la alegeri?
Răspunsul e da. Nu în sensul că l-ar fi bătut direct pe Zelenski, dar:
Putea rupe 10–15% din electoratul patriotic, suficient pentru a forța un tur doi complicat.
Putea coagula partidele naționaliste și pe Poroshenko într-o opoziție reală.
Avea prestigiul Maidanului și încredere
a veteranilor – atuuri greu de cumpărat cu PR.
Concluzi
Dacă punem cap la cap asasinatele din Ucraina, cele ajunse până în Spania, și dispariția „misterioasă” a lui Parubiy – omul care a ținut ani de zile cheia scenei politice de la Kiev – tabloul devine grotesc de clar. Zelenski e prezentat în presă ca „eroul națiunii”, dar parcă mai degrabă seamănă cu un împărat de carton care își face campanie electorală prin metoda clasică a stepelor: mai tai un opozant, mai împingi un ziarist, mai faci un scandal cu rușii, și gata imaginea de „viteaz”. Iar pentru naivi, povestea e servită ca într-un serial Netflix, cu muzică de fundal și titlul „Democrația ucraineană”.
În realitate, e mai aproape de o piesă absurdă: când apar alegerile, personajele incomode ies brusc din scenă, iar publicul rămâne cu iluzia că totul a fost „voința poporului”.
Comentarii
Trimiteți un comentariu