Au trecut multe articole, multe ore petrecute în fața tastaturii și multe speranțe că un dialog sincer mai poate schimba ceva. Astăzi am ajuns la concluzia că este timpul să fac un pas înapoi. Am început acest blog din pasiune. La început scriam bancuri și lucruri ușoare. Mai târziu am început să scriu despre politică, despre societate și despre tot ceea ce mi se părea că nu funcționează. Am făcut-o fără pretenția că dețin adevărul absolut, ci cu speranța că opiniile diferite pot naște discuții inteligente. Din păcate, am descoperit că, de cele mai multe ori, nu mai există dialog. Dacă doi oameni au opinii diferite, rareori încearcă să le compare sau să le susțină cu argumente. Mai des se ajunge la etichete, la certuri și la încercarea fiecăruia de a demonstra că numai el are dreptate. În același timp, experiența mea cu blogul m-a dezamăgit. Am avut perioade în care site-ul era indexat fără probleme, iar ulterior au apărut dificultăți tehnice de indexare pe care, deși am încercat să le...
Într-un nou episod din telenovela „România, colonie cu acte-n regulă”, guvernul – pardon, Infernul – a decis că prea mult s-au chinuit bieții bogați. Multinaționalele, acele entități fragile care abia supraviețuiesc cu miliarde de euro profit, au fost în sfârșit eliberate de povara odioasă a impozitului minim pe cifra de afaceri (IMCA).
Acel 1% mic și insignifiant, pe care-l plăteau chiar și atunci când „optimizau fiscal” până la zero profit, a fost scos din meniul fiscal. Motivul oficial? „Să atragem investiții și să fim atractivi pentru capital.” Motivul real? Să-i facem și mai bogați pe bogați.
Datele reale, dar prezentate fără anestezie
Până acum, companiile mari plăteau minim 1% din cifra de afaceri dacă profitul lor declarat era suspect de mic.
Guvernul a decis să elimine acest impozit.
Consecință directă: pierdere de 3,7 miliarde lei anual la buget.
Consecință indirectă: acești bani se vor scoate din creșteri de TVA, accize, CASS, taxe pe salarii și pe consum – adică exact din buzunarul celor mulți.
Rezultatul:
👉 Multinaționalele își numără banii liniștite.
👉 Românii își numără bănuții, dar nu le mai ajung.
Cine câștigă, cine pierde
Câștigă: corporațiile cu peste 50 milioane € cifră de afaceri. De exemplu, dacă o firmă face 1 miliard € venituri și raportează profit aproape zero, scapă de plata acelui 1% obligatoriu (10 milioane € economisiți dintr-un foc).
Pierde: România reală, unde oamenii se întreabă deja cum să mai achite facturile, în timp ce statul plânge că „nu sunt bani” pentru spitale, școli și pensii.
Satira amară
Este ca și cum statul ar fi spus:
„Bogatul s-a obosit să care sacii cu bani, săracul n-are ce mânca. Soluția? Mai luăm din pâinea săracului ca să nu obosească bogatul.”
Sau, altă variantă:
„De azi înainte, cine are vilă nu mai plătește întreținerea. O achită doar chiriașii de la garsonieră.”
Concluzie
Se confirmă încă o dată vechea lege a junglei fiscale românești: cei mici sunt striviți, cei mari sunt protejați.
Și dacă mai era nevoie de un motto pentru România-2025, el ar putea fi acesta:
> „În infernul fiscal, săracii devin mai săraci și bogații mai bogați. Asta nu e guvernare, e colonizare.”
Comentarii
Trimiteți un comentariu