Cristian Chivu și presa română: când „nu e pregătit” devine campion în Italia În România există o specie aparte de specialist: analistul care știe sigur că omul va eșua înainte să înceapă. Cristian Chivu a preluat o echipă uriașă, într-un campionat unde greșelile nu sunt tolerate, unde fiecare etapă este judecată la microscop, iar fiecare pas greșit poate însemna finalul carierei. Și ce a făcut presa sportivă de acasă? Exact ce știe mai bine. Nu să analizeze. Nu să aștepte. Nu să observe procesul. Ci să întrebe obsesiv, aproape cu speranță în glas: „Cât mai rezistă?” „Cine îl înlocuiește?” „Va fi schimbat după următorul meci?” De parcă un antrenor român la nivel înalt nu era o mândrie, ci o problemă care trebuia rezolvată urgent. Iar acum? Acum Cristian Chivu este campion în Italia cu Inter, devenind primul antrenor român care câștigă un titlu într-un campionat din top 5 european. Inter a cucerit matematic Serie A cu mai multe etape înainte de final, iar Chivu a reușit performanța...
Într-un nou episod din telenovela „România, colonie cu acte-n regulă”, guvernul – pardon, Infernul – a decis că prea mult s-au chinuit bieții bogați. Multinaționalele, acele entități fragile care abia supraviețuiesc cu miliarde de euro profit, au fost în sfârșit eliberate de povara odioasă a impozitului minim pe cifra de afaceri (IMCA).
Acel 1% mic și insignifiant, pe care-l plăteau chiar și atunci când „optimizau fiscal” până la zero profit, a fost scos din meniul fiscal. Motivul oficial? „Să atragem investiții și să fim atractivi pentru capital.” Motivul real? Să-i facem și mai bogați pe bogați.
Datele reale, dar prezentate fără anestezie
Până acum, companiile mari plăteau minim 1% din cifra de afaceri dacă profitul lor declarat era suspect de mic.
Guvernul a decis să elimine acest impozit.
Consecință directă: pierdere de 3,7 miliarde lei anual la buget.
Consecință indirectă: acești bani se vor scoate din creșteri de TVA, accize, CASS, taxe pe salarii și pe consum – adică exact din buzunarul celor mulți.
Rezultatul:
👉 Multinaționalele își numără banii liniștite.
👉 Românii își numără bănuții, dar nu le mai ajung.
Cine câștigă, cine pierde
Câștigă: corporațiile cu peste 50 milioane € cifră de afaceri. De exemplu, dacă o firmă face 1 miliard € venituri și raportează profit aproape zero, scapă de plata acelui 1% obligatoriu (10 milioane € economisiți dintr-un foc).
Pierde: România reală, unde oamenii se întreabă deja cum să mai achite facturile, în timp ce statul plânge că „nu sunt bani” pentru spitale, școli și pensii.
Satira amară
Este ca și cum statul ar fi spus:
„Bogatul s-a obosit să care sacii cu bani, săracul n-are ce mânca. Soluția? Mai luăm din pâinea săracului ca să nu obosească bogatul.”
Sau, altă variantă:
„De azi înainte, cine are vilă nu mai plătește întreținerea. O achită doar chiriașii de la garsonieră.”
Concluzie
Se confirmă încă o dată vechea lege a junglei fiscale românești: cei mici sunt striviți, cei mari sunt protejați.
Și dacă mai era nevoie de un motto pentru România-2025, el ar putea fi acesta:
> „În infernul fiscal, săracii devin mai săraci și bogații mai bogați. Asta nu e guvernare, e colonizare.”
Comentarii
Trimiteți un comentariu