În ultimii ani ni s-a tot spus că, dacă vine la putere cutare politician cu iz naționalist sau „anti-european”, România riscă să vadă euro la 5 lei. Ei bine, avem o veste „bună”: euro a trecut de 5 lei cu guverne cât se poate de pro-europene. Și, dacă mergem în același ritm, scenariul de 7–8 lei pe euro e doar o încălzire. Poate ne trezim chiar la 10–13 lei, fără să vină nimeni să strige „Moscova”.
Deficitul bugetar – gaura care nu se mai astupă
România e campioană europeană la deficit bugetar. În 2024 am atins 9,3% din PIB, iar în 2025 mergem liniștiți spre 7%. Vorbim de peste 135 de miliarde de lei lipsă la buget. Cum acoperim? Simplu: împrumutăm. Titluri de stat, euroobligațiuni, tot ce prindem.
Importuri grase, exporturi anemice
În primele patru luni din 2025, importurile au crescut cu aproape 6%, exporturile cu doar 0,5%. Rezultatul? Un deficit comercial de 11,6 miliarde de euro. Adică mai mulți bani pleacă decât vin. În mod normal, asta ar împinge euro spre 7–8 lei.
Datoria publică – un elefant tot mai greu
În aprilie 2025, datoria publică a depășit 1.000 de miliarde de lei (56,6% din PIB). Numai dobânzile au crescut cu 43% în primele cinci luni ale anului. Practic, plătim dobânzi ca o corporație de succes, doar că noi nu producem profit, ci găuri.
Agricultura – salvarea care nu salvează
Ni se tot spune că „România e grânarul Europei”. Poate, dar un grânar din care alții fac bani. Noi exportăm grâu și porumb ieftin și importăm pâine congelată, conserve și ulei la preț triplu. Fără industrie și fără procesare, agricultura rămâne doar o iluzie de stabilitate.
De ce nu producem plusvaloare
Lipsă de strategie industrială.
Educație ruptă de piața muncii.
Investiții mici în cercetare și tehnologii.
Dependență de muncă ieftină pentru firme străine.
Scenariul 7–8 lei/euro
E aproape inevitabil dacă trendul actual continuă. Deficitul mare, datoria în creștere și lipsa de producție reală împing leul în jos. Iar BNR, oricât ar mai vinde din rezerve, nu poate ține barajul la nesfârșit.
Scenariul 10–13 lei/euro
Dacă nu schimbăm nimic, dacă doar mai luăm un împrumut pentru a plăti dobânzi la alt împrumut, atunci nu ne mai oprim la 7–8. Intrăm în liga statelor care au monedă slabă și datorie uriașă. Și totul sub guverne declarate „pro-europene”, care ne duc singure, disciplinat, spre prăpastie.
Concluzie amar-ironică
Nu avem nevoie de „dușmani externi” sau de „politicieni pro-ruși” ca să ajungem la colaps. Avem deja rețeta perfectă: guverne prietenoase cu Bruxelles-ul, care se împrumută zilnic, importă mai mult decât exportă și plătesc dobânzi cu un entuziasm demn de o companie care ar trebui să facă profit. Singura diferență e că profitul nostru e negativ.
Comentarii
Trimiteți un comentariu