--- Lepre de București Cum un caz medical izolat a devenit încă o perdea de fum într-o țară obosită de propriile crize --- 1. Lead — Cazul de la Cluj și isteria importată în București În ultimele zile, România a fost lovită de o „știre-bombă”: lepra la Cluj. Un caz izolat, tratabil, confirmat la o femeie care lucra într-un salon SPA. Medical vorbind, nimic spectaculos. Dar politic și mediatic, parcă a pornit Apocalipsa: declarații peste declarații, comunicate urgente, miniștri și purtători de cuvânt ieșind la rampă ca și cum ar fi izbucnit o epidemie în centrul orașului. Și nu doar atât — cazul a fost folosit drept muniție într-un climat deja încărcat: proteste, tensiuni pe justiție, scandaluri nerezolvate, demisii fără efect și, în curând, creșteri masive de taxe. În tot acest zgomot, lepra devine doar un titlu util. Restul se joacă în culise. --- 2. Ce este lepra — și ce NU este Lepra, sau boala Hansen , este o infecție bacteriană rară și lentă, care se transmite greu. Nu sare...
Fără să ia în considerare un plan mai bun, mai eficient și mai natural pentru propria populație
Guvernul Catalan a lansat o inițiativă controversată: introducerea apei regenerate direct în rețeaua de consum. Practic, apele uzate tratate ar urma să fie reintroduse în circuitul casnic și industrial, ceea ce, tehnic vorbind, înseamnă ca oamenii să ajungă să bea apă provenită inițial din canalizare, după un proces avansat de epurare.
Autoritățile susțin că tehnologia este sigură și că standardele de calitate sunt respectate, însă există numeroase rezerve. Orice eroare umană sau defecțiune tehnică ar putea duce la contaminarea apei cu bacterii sau substanțe periculoase. Chiar dacă probabilitatea este mică, riscul nu poate fi exclus complet. În plus, costurile unei asemenea tehnologii sunt ridicate, iar populația ar putea suporta aceste cheltuieli indirect, prin tarife mai mari.
O alternativă mai firească și mai sustenabilă ar fi investițiile în creșterea capacităților de stocare a apei dulci. Construirea de noi baraje și rezervoare, gestionarea mai atentă a resurselor existente și adaptarea debitului de protecție al râurilor în funcție de anotimp ar putea asigura o rezervă consistentă de apă pentru perioadele de secetă. Iarna, când consumul este mai redus, s-ar putea acumula mai multă apă în baraje, pentru a fi utilizată vara, când cererea este ridicată.
Astfel, în loc să se concentreze pe o soluție artificială și riscantă, guvernul ar putea pune accent pe o strategie naturală și mai eficientă, care să ofere populației siguranță și stabilitate pe termen lung.
---
Situația din România: o problemă ignorată
Dacă în Catalonia soluția controversată este apa regenerată, în România problema majoră rămâne lipsa de investiții în stocarea apei. În ultimele decenii, nu s-au mai construit baraje noi și nici nu s-au modernizat semnificativ infrastructurile existente. Asta înseamnă că, în fața fenomenelor climatice extreme tot mai frecvente – secete prelungite vara și inundații violente primăvara – România intră complet nepregătită.
Deși există un potențial uriaș pentru acumularea apei în zonele montane și colinare, proiectele mari de gospodărire a apelor au fost blocate sau abandonate. În loc să fie prioritizate rezervoare și sisteme de distribuție adaptate vremurilor, resursele au fost lăsate în voia naturii. Consecința: în anii secetoși, fermierii nu au apă pentru irigații, iar în anii ploioși, cantități enorme de apă se pierd fără a fi valorificate.
Dacă această direcție continuă, România riscă să ajungă în câțiva ani la o criză reală a apei potabile, în special în zonele rurale și agricole. Lipsa de planificare și de investiții face ca populația să fie vulnerabilă, iar soluțiile pompieristice din ultimul moment nu pot înlocui o strategie pe termen lung.
---
Concluzie
Fiecare om care poate gândi un minim trage singur concluzia. Realitatea este simplă: profitul dictează totul. Atât în Catalonia, cât și în România, apa nu este un drept garantat, ci un serviciu comercial.
Plătești, ai apă.
Nu plătești, nu bei.
În final, indiferent de tehnologiile folosite sau de promisiunile guvernelor, adevărul rămâne același: apa este disponibilă doar cât timp se plătește pentru ea.
Comentarii
Trimiteți un comentariu