Timp de ani de zile, cetățeanului european i s-a servit o imagine simplă și comodă: Rusia este o putere aflată în declin, incapabilă să producă tehnologie modernă, dependentă de componente occidentale și de improvizații demne de un atelier de cartier. Au circulat povești despre cipuri extrase din electrocasnice și despre o industrie militară incapabilă să țină pasul cu lumea modernă. Mesajul era clar: adversarul este slab, înapoiat și depășit. Numai că războiul are prostul obicei de a testa propaganda, indiferent din ce direcție vine ea. După ani de conflict, realitatea s-a dovedit mai complicată. Rusia a demonstrat capacități importante în domeniul războiului electronic, al dronelor, al rachetelor și al apărării antiaeriene. A întâmpinat probleme, a suferit pierderi și a făcut greșeli, dar imaginea unei armate care supraviețuiește doar prin furtul de cipuri din mașini de spălat nu mai pare suficientă pentru a explica ceea ce se vede pe câmpul de luptă. Incidentul dronelor care a...
În România, lumina din casă a ajuns un lux. Statul, care deține peste 70% din producția de energie, nu reușește „să găsească soluții” să scadă prețurile, dar încasează miliarde din dividende și taxe.
Realitatea de la factură
Omul de rând plătește astăzi între 0,70 și 0,90 lei/kWh, iar iarna, la un apartament de două camere încălzit electric, factura sare de 700–800 lei. La sat, unde lumea folosește butelii și lemne, curentul devine „hrană pentru frigider și bec”, nu confort.
În schimb, curentul românesc se exportă în Ungaria, Ucraina și Republica Moldova, unde este vândut uneori la prețuri mai mici decât îl plătește românul în propria casă.
Contrastul social
Salariul unui om simplu: 2.500–3.000 lei net.
Pensia medie: 1.500 lei.
Un demnitar sau director din energie: 10.000–20.000 euro pe lună, plus mașină și telefon plătite din bani publici.
Dividendele statului din companiile energetice: miliarde de lei anual.
Se vorbește de „salariul mediu” de 5.500 lei, dar realitatea e alta: majoritatea românilor iau în mână sub 3.000 lei. Restul e matematică pentru a ascunde sărăcia.
De ce nu se ieftinește curentul?
Pentru că:
1. Statul câștigă. Dividendele companiilor de stat intră direct la buget. Cu cât curentul e mai scump, cu atât se adună mai mult.
2. Sărăcirea controlată. Oamenii cu facturi mari și salarii mici sunt prea ocupați să supraviețuiască, nu mai au energie să protesteze.
3. Exportul e prioritar. E mai profitabil să vinzi curent la vecini, în valută, decât să ieftinești pentru propriii cetățeni.
România – țara paradoxurilor
Cum e posibil ca o țară producătoare de energie, cu hidrocentrale, centrale nucleare și parcuri eoliene, să aibă facturi mai mari decât vecinii?
Simplu: pentru că românul e văzut ca vacă de muls. I se spune că piața e „liberă”, dar în realitate prețul e manipulat de aceiași jucători – statul și câteva companii private bine conectate.
În timp ce un pensionar își stinge becul ca să mai salveze câțiva lei, statul își umple buzunarele și exportă curent. Iar directorii companiilor energetice trăiesc ca niște boieri, cu salarii care ar hrăni un sat întreg.
---
🔌 Concluzie: România nu are o problemă de producție, ci o problemă de lăcomie. Curentul există, dar este folosit ca instrument de control și îmbogățire pentru câțiva, pe spinarea milioanelor de oameni care trăiesc de la o factură la alta.
Comentarii
Trimiteți un comentariu