--- Lepre de București Cum un caz medical izolat a devenit încă o perdea de fum într-o țară obosită de propriile crize --- 1. Lead — Cazul de la Cluj și isteria importată în București În ultimele zile, România a fost lovită de o „știre-bombă”: lepra la Cluj. Un caz izolat, tratabil, confirmat la o femeie care lucra într-un salon SPA. Medical vorbind, nimic spectaculos. Dar politic și mediatic, parcă a pornit Apocalipsa: declarații peste declarații, comunicate urgente, miniștri și purtători de cuvânt ieșind la rampă ca și cum ar fi izbucnit o epidemie în centrul orașului. Și nu doar atât — cazul a fost folosit drept muniție într-un climat deja încărcat: proteste, tensiuni pe justiție, scandaluri nerezolvate, demisii fără efect și, în curând, creșteri masive de taxe. În tot acest zgomot, lepra devine doar un titlu util. Restul se joacă în culise. --- 2. Ce este lepra — și ce NU este Lepra, sau boala Hansen , este o infecție bacteriană rară și lentă, care se transmite greu. Nu sare...
Se împlinesc aproape zece ani de la lansarea pomposului proiect prezidențial „România Educată”. Zece ani în care s-au ținut conferințe, s-au făcut broșuri, s-au înființat comitete și comiții. Rezultatul concret? Zero barat. Nicio reformă profundă. Nicio schimbare de paradigmă. Doar o spoială subțire peste un sistem în colaps.
Ironia sorții e că, în acest interval, nivelul real de educație politică al celor care ne conduc a scăzut dramatic. Am ajuns, în 2025, să fim reprezentați de o pereche președinte–premier care nu doar că nu inspiră respect, dar nu pot purta o conversație fluentă într-o limbă internațională. Într-o lume globalizată, ei încă par că așteaptă traducerea ca la teleenciclopedia din anii ’80.
🏫 De la „România Educată” la România reprezentată de bâlbâieli
Klaus Iohannis a promis o Românie cu educație de calitate. A livrat, în schimb, o Românie cu lideri incapabili să se exprime coerent în contexte internaționale.
Succesorul său, Nicușor Dan, pare o continuare tragicomică a acestei tendințe: un om de laborator, matematician respectabil poate, dar complet nepregătit pentru scena publică.
A fost suficientă o ceremonie la Timișoara, cu imnul național și garda de onoare, ca să vedem un președinte dezorientat, care nu știe unde să stea, când să salute și cum să se comporte într-un moment solemn. Ce să mai vorbim de negocieri internaționale?
🌐 Compară generațiile
Ne putem certa cât vrem pe ideologiile și păcatele trecutului, dar trebuie să recunoaștem:
- Adrian Năstase vorbea franceza impecabil, negocia dur, știa să joace pe scena internațională.
- Mircea Geoană, cu toate derapajele lui politice, era diplomat real, fluent în limbi străine, cu experiență în NATO și SUA.
- Victor Ponta — cu toate controversele — vorbea fluent engleză, avea carismă și știa să se impună la o masă de discuții.
Azi? Avem un președinte care pare că s-a rătăcit la propria ceremonie, și un premier care pare mai preocupat de economiile la hârtia igienică decât de bugetul național.
La vizita în Austria, președintele român i-a purtat umbrela cancelarului austriac. Scenă care a devenit instantaneu virală, pentru că nu mai era vorba de politețe, ci de umilință simbolică.
🪑 Cum am ajuns aici?
Prin degradare treptată. Corupția, lipsa de alternative politice reale, oboseala electoratului și un marketing bine făcut au creat condițiile perfecte pentru a impune figuri slabe, docile, dar prezentate ca „fără pată”.
Românii, dezgustați de aroganța politicienilor vechi, au fost păcăliți să creadă că „tehnocratul tăcut” e soluția. Doar că tehnocratul nu știe să vorbească, să inspire, să conducă sau să negocieze. Și ne trezim acum cu o țară condusă de oameni care nu îndeplinesc nici criteriile minime de reprezentare.
⚖️ Comisie de validare? Da, e momentul
Într-o democrație sănătoasă, nu oricine poate fi președinte doar pentru că a adunat voturi cu PR bun.
Ar trebui să existe o comisie de validare minimă — nu politică, ci instituțională — care să evalueze:
- capacitatea de comunicare internațională,
- sănătatea fizică și mentală pentru funcția supremă,
- abilitățile reale de reprezentare și leadership.
Nimeni nu cere perfecțiune. Dar un minim standard e absolut necesar. Pentru că nu putem trimite în continuare la Bruxelles sau la Washington oameni care nu pot lega două fraze coerente și care nu știu când să salute garda de onoare.
📝 Concluzie amar-ironică
„România Educată” ne-a promis elită, competență, modernitate.
În realitate, ne-am ales cu un președinte care pare pierdut în propriul mandat, același președinte care ține umbrela altora și o clasă politică ce confundă funcțiile de stat cu mesele de protocol.
Nu e vorba doar de rușine. E vorba de viitorul acestei țări.
Și poate că, înainte de a mai vorbi despre „reforme mari”, ar trebui să începem cu una mică dar esențială: verificarea reală a celor care ne conduc.
Pentru că altfel, ne vom trezi mereu reprezentați de repezenți de carton, incapabili să se ridice la nivelul rolului lor.
Comentarii
Trimiteți un comentariu