--- Lepre de București Cum un caz medical izolat a devenit încă o perdea de fum într-o țară obosită de propriile crize --- 1. Lead — Cazul de la Cluj și isteria importată în București În ultimele zile, România a fost lovită de o „știre-bombă”: lepra la Cluj. Un caz izolat, tratabil, confirmat la o femeie care lucra într-un salon SPA. Medical vorbind, nimic spectaculos. Dar politic și mediatic, parcă a pornit Apocalipsa: declarații peste declarații, comunicate urgente, miniștri și purtători de cuvânt ieșind la rampă ca și cum ar fi izbucnit o epidemie în centrul orașului. Și nu doar atât — cazul a fost folosit drept muniție într-un climat deja încărcat: proteste, tensiuni pe justiție, scandaluri nerezolvate, demisii fără efect și, în curând, creșteri masive de taxe. În tot acest zgomot, lepra devine doar un titlu util. Restul se joacă în culise. --- 2. Ce este lepra — și ce NU este Lepra, sau boala Hansen , este o infecție bacteriană rară și lentă, care se transmite greu. Nu sare...
Toată lumea o repetă ca pe un psalm modern: „Trăim mai mult, deci trebuie să muncim mai mult.”
Guvernele o folosesc ca scuză pentru a ridica vârsta de pensionare, analiștii o citesc în grafice colorate, iar poporul o înghite fără să clipească.
Dar ce se ascunde în spatele acestei formule magice numite „speranță de viață”?
---
🧮 Ce e de fapt „speranța de viață”
Statistic, nu e vorba de cât trăiește omul azi, ci de o medie a generațiilor trecute și prezente.
Cei care trag media în sus sunt bunicii și străbunicii noștri – oameni care au trăit simplu, au mâncat curat, au muncit fizic, dar n-au avut stres digital, alarme, cafea pe stomacul gol și nopți pierdute cu notificări.
Ei sunt adevărata „bază” a acestei speranțe de viață.
Noi doar profităm de reputația lor statistică.
---
⚰️ Realitatea generațiilor noi: speranța de viață scade, dar cu PR bun
Bolile cardiovasculare și cancerele apar la vârste tot mai mici.
Tinerii de 30 de ani au tensiunea pe care o aveau părinții la 60.
Alimentația e plină de chimicale, aerul e toxic, stresul e constant, iar timpul de somn scade cu fiecare generație.
Dar în timp ce spitalele sunt pline, ni se spune că „trăim mai mult”.
Da, poate că existăm mai mult, conectați la aparate și medicamente, dar trăim mai puțin.
Asta nu e viață lungă — e moarte întârziată.
---
🇩🇪 Germania: „Să muncim până la 70 de ani, că trăim mai mult”
Ultima propunere venită din Germania vorbește despre ridicarea vârstei de pensionare la 70 sau chiar 71 de ani.
Motivul oficial: populația îmbătrânește, iar sistemul de pensii nu mai e sustenabil.
Motivul real: statul are nevoie de contribuabili, nu de bătrâni pensionați.
Ironia e că se vorbește despre „longevitate”, în timp ce milioane de oameni nu mai ajung nici măcar la 65 de ani în stare de sănătate decentă.
Dacă vrei să știi ce înseamnă să fii „pensionar activ” la 70, uită-te la un muncitor de șantier sau un șofer de TIR — n-ai nevoie de statistici, ci doar de un pic de empatie.
---
🪖 Uniunea Europeană și noua idee de „disciplină”: armata pentru toți
În paralel, Uniunea Europeană discută despre reintroducerea stagiului militar, deocamdată „pe bază de voluntariat”.
Dar toți știm cum merg lucrurile în Europa birocratică: azi voluntar, mâine obligatoriu.
Explicația oficială e „nevoia de securitate”.
Explicația reală: controlul populației și pregătirea pentru o economie de criză permanentă.
Într-o lume în care totul devine automatizat, armata rămâne una dintre puținele instituții care pot absorbi masele de tineri fără joburi reale.
---
🤖 Automatizarea: sfârșitul muncii, dar începutul sclaviei moderne
Ni se spune că roboții ne vor scuti de muncă.
Dar în realitate, automatizarea nu eliberează oamenii, ci doar eliberează companiile de oameni.
Până la 90% dintre posturi pot fi înlocuite, parțial sau total, de inteligența artificială și mașini.
Și atunci, de ce mai vorbește Germania despre „lipsa de forță de muncă”?
Simplu: e o lipsă de forță ieftină, nu de oameni.
---
🌍 Migrația — pansamentul economic al Europei
Ca să acopere găurile din sistem, UE aduce migranți.
Problema e că majoritatea nu sunt formați pentru economia digitală, iar integrarea reală e aproape inexistentă.
Rezultatul: se formează o nouă clasă de muncitori temporari, ușor de înlocuit, care nu pot influența politic, nu pot cere drepturi și devin complet dependenți de ajutoare.
---
🕒 Reducerea orelor de muncă — capcana spaniolă
În Spania, s-a introdus reducerea săptămânii de lucru de la 40 la 37 de ore.
Sună bine, dar în practică a dus la:
angajări mai multe, dar cu salarii mai mici;
productivitate scăzută;
dependență mai mare de subvenții.
Societatea devine una de „angajați de vitrină”: mulți, prost plătiți, fără stabilitate.
Și când nu mai au de lucru, statul îi „salvează” cu ajutoare, adică exact mecanismul prin care controlează comportamentul public.
---
🧠 Concluzie: o lume care minte frumos
„Speranța de viață crește.”
„Trăim mai bine.”
„Progresul e inevitabil.”
Toate sunt lozinci de campanie pentru un model social care nu mai funcționează.
În realitate, trăim mai scurt, mai bolnavi, mai stresați și mai dependenți de stat decât oricând în istorie.
Automatizările, migrația și prelungirea vieții active nu sunt soluții — sunt paliative politice care ascund o criză de sens, nu de economie.
Pentru că nu e vorba doar despre câți ani trăim, ci cum îi trăim.
Iar dacă următorii 20 de ani din viață trebuie să-i petrecem muncind pentru un sistem care ne spune că trăim „mai mult”, dar simțim că trăim „mai puțin”, atunci am ajuns exact acolo unde ne-au vrut:
o societate obosită, controlată și recunoscătoare pentru propria colivă statistică.
Comentarii
Trimiteți un comentariu