București 2025 – Alegeri cu orgoliu, popcorn și Constituția la buton roșu
Articol satiric, pentru uzul cetățenilor cu nervii tari
---
E din nou spectacol la Primăria Capitalei, locul în care democrația se joacă pe genunchi, iar orgoliile partidelor sunt mai mari decât bugetul de investiții pe trei ani. Alegerile de anul acesta nu sunt despre cine-i competent, cine are proiecte sau cine știe să citească un buget fără să-și dea refresh la calculator. Nuuu. Alegerile astea sunt despre revanșă, despre „să le arătăm noi lor”, despre „oricine, numai ăla nu”, adică exact ce le place politicienilor: să nu vorbească despre oraș.
Și ca să fie magia completă, data alegerilor e pusă exact la fix un an după alegerile anulate, ca să simți cum se aliniază planetele, influențele astrale și karma urbană. Practic, Bucureștiul nu va vota un primar, ci își va rezolva trauma colectivă cu terapie electorală.
---
🎭 Candidații – o distribuție demnă de un serial prost produs, dar cu buget mare
Toată lumea s-a înscris: oamenii serioși, oamenii mai puțin serioși, oamenii care au văzut lumina în Sectorul 4, oamenii care au văzut umbrele în Sectorul 6, și oamenii care au văzut oportunitate politică acolo unde noi vedeam doar gropi.
Sondajele nu contează. Programele nu contează. Ce contează? Orgoliul.
Bucureștenii vor vota cum se votează la derby Steaua–Dinamo: cine merită să piardă mai mult?
---
🧨 Scenariul apocaliptic: iese cine nu trebuie!
Și aici începe distracția.
Pentru că, vezi tu, dacă iese un rezultat prea ciudat, prea surprinzător, prea „pe cine a votat lumea, mă?!”, există întotdeauna instrumentul suprem al democrației originale românești:
Judecătorii Constituționali – Avengers varianta juridică
Ei pot apărea, în caz de urgență electorală, cu sirene, cape și coduri de procedură civilă. Rolul lor?
să corecteze „abaterile grave”,
să „repare voința poporului”,
sau, dacă e cazul, să spună:
„Stați așa, că orașul riscă să vireze spre rublă, luați-o la dreapta către UE!”
Că na, cine să lase Capitala direct în brațele Estului?
Mai ales când noi trăim deja minunatul paradox românesc:
👉 prețuri ca în Occident, salarii ca-n Est, nervi ca-n Balcani.
Asta e identitatea noastră urbană autentică. Să nu o stricăm.
---
🪙 Rublă? Euro? Leu cu potcoavă?
Depinde pe cine întrebi:
Unii zic că dacă iese X, ne cumpăra Gazpromul la reducere de Black Friday.
Alții zic că dacă iese Y, intrăm direct în Schengenul alimentelor scumpe.
Alții mai ezoterici zic că dacă iese Z, se întorc dacii și ne reglementează prețurile la făină și brânză.
Adevărul e simplu:
Bucureștiul nu riscă rubla. Riscă prostia.
Și asta e o monedă universal convertibilă.
---
🏛️ Constituția – ultimul gard viu între Capitală și haos
Judecătorii constituționali, adevărații arhitecți ai liniștii politice, pot interveni oricând dacă:
alegerile ies prea „artistice”,
prea „avangardiste”,
sau prea „cine a votat pentru țăranul ăsta, mă?”
Ei sunt garantul că Bucureștiul va rămâne ce trebuie să fie:
un oraș cu prețuri europene,
salarii de Asia Mică,
administrație de republică bananieră,
și orgolii politice de superputere.
---
🎉 Concluzie finală
Alegerile astea nu sunt despre cine va conduce Capitala.
Sunt despre:
cine va supăra pe cine,
cine țipă mai tare că a fost furat,
cine se bucură că a învins „dușmanul politic”,
și cine se pregătește pentru următorul sezon electoral.
Că așa e Bucureștiul:
un oraș în care viitorul se decide nu la vot, ci la nervi.
Comentarii
Trimiteți un comentariu