Vândută pentru 5.000 de euro și cinci sticle de whisky. Europa care n-aude când sărăcia are accent estic
O știre aparent măruntă, pierdută printre scandaluri politice și promisiuni electorale, a trecut ieri aproape neobservată. În Les Borges Blanques, provincia Lleida, o fată de doar 14 ani a fost vândută de propriii părinți pentru suma de 5.000 de euro, cinci sticle de whisky și câteva alimente de bază.
„Tranzacția” avea un scop: căsătoria copilului cu un tânăr de 21 de ani.
Fata provenea dintr-o familie romă originară din România, stabilită de câțiva ani în Spania. A fost adusă în Catalunya și pusă să cerșească pentru familia cumpărătoare. Cazul a ieșit la iveală doar după ce serviciile sociale au observat nereguli și au alertat autoritățile. Guardia Civil și Mossos d’Esquadra au intervenit, arestând părinții și pe cei implicați în „cumpărare”. Copila se află acum într-un centru de protecție a minorilor.
O poveste care ar trebui să zguduie conștiința publică. Și totuși, aproape nimeni nu vorbește despre ea.
---
Când sărăcia are pașaport european, compasiunea dispare
Dacă fata ar fi fost din Maroc, Siria sau Afganistan, cazul ar fi devenit rapid subiect de solidaritate națională. ONG-uri, televiziuni și partide ar fi cerut „sprijin umanitar”, „fonduri pentru reintegrare” și „măsuri de incluziune”.
Dar fiind româncă — deci cetățeană europeană — a fost tratată ca o problemă internă: o combinație de mizerie, neglijență și „tradiție periculoasă”.
Aici se vede dublul standard al Europei moderne:
pentru minori non-europeni, există fonduri speciale, programe de protecție și avocați dedicați;
pentru minori săraci din interiorul UE, tot ce rămâne este dosarul penal al părinților și o cameră în centrul de stat, până se uită lumea de ei.
Sărăcia estică nu impresionează pe nimeni.
Nu aduce puncte politice și nu intră în bugetele „umanitare”.
---
Politica ajutorului selectiv
De ani buni, Uniunea Europeană finanțează programe ample pentru „integrarea migranților și protecția minorilor neînsoțiți”. În Spania, există centre speciale pentru tineri din Africa de Nord, cu servicii psihologice, educație și monitorizare.
În schimb, pentru copiii europeni care provin din familii dezorganizate — români, bulgari sau chiar spanioli din mediul rural — sistemul e aproape inert.
Aici nu e vorba de rasism inversat, ci de birocrație cu parfum ideologic:
ajutorul umanitar devine o formă de imagine politică, nu o reacție la suferință reală.
---
Ce rămâne după?
Rămâne o fată de 14 ani, traumatizată și pierdută între două lumi:
una în care a fost vândută ca o marfă, și alta în care nimeni nu are timp să o privească în ochi.
Rămân părinți care au crezut că 5.000 de euro înseamnă o șansă la viață mai bună.
Și rămâne o Europă care predică egalitate, dar oferă ajutor diferențiat după origine.
Pentru că, oricât de frumos sună discursul despre „drepturile omului”, adevărul crud este că nu toate lacrimile valorează la fel.
Unele aduc fonduri și atenție.
Altele, doar tăcere și un dosar în arhivă.
---
Sursa principală: lavanguardia.com – “Pobreza y la niña vendida por 5.000 euros y cinco botellas de whisky” (8 nov 2025)
---
Comentarii
Trimiteți un comentariu