--- Lepre de București Cum un caz medical izolat a devenit încă o perdea de fum într-o țară obosită de propriile crize --- 1. Lead — Cazul de la Cluj și isteria importată în București În ultimele zile, România a fost lovită de o „știre-bombă”: lepra la Cluj. Un caz izolat, tratabil, confirmat la o femeie care lucra într-un salon SPA. Medical vorbind, nimic spectaculos. Dar politic și mediatic, parcă a pornit Apocalipsa: declarații peste declarații, comunicate urgente, miniștri și purtători de cuvânt ieșind la rampă ca și cum ar fi izbucnit o epidemie în centrul orașului. Și nu doar atât — cazul a fost folosit drept muniție într-un climat deja încărcat: proteste, tensiuni pe justiție, scandaluri nerezolvate, demisii fără efect și, în curând, creșteri masive de taxe. În tot acest zgomot, lepra devine doar un titlu util. Restul se joacă în culise. --- 2. Ce este lepra — și ce NU este Lepra, sau boala Hansen , este o infecție bacteriană rară și lentă, care se transmite greu. Nu sare...
📱🎣 „Cârligul cu mobil” – noua epopee a pescarului modern
(Articol satiric inspirat din realitatea trist-comic–absurdă a pescuitului recreativ din Spania)
Există momente în istorie când omenirea face un salt uriaș înainte.
A inventat roata.
A descoperit focul.
A trimis oameni în spațiu.
Și, în 2026, a făcut pasul decisiv: a obligat pescarul să raporteze pe telefon și când nu prinde nimic.
Da, iubite cititorule, de acum înainte pescuitul recreativ nu mai e sport, nu mai e relaxare, nu mai e momentul ăla când te uiți la apă și te întrebi de ce ești tu pe lume și de ce nu mușcă nimic.
Nu. E administrație.
E contabilitate.
E SAGA „Pescarul și Aplicația”.
---
📲 PescaREC – aplicația care știe oricum că n-ai prins nimic
După cum anunță presa spaniolă, în special Diario de Cádiz, din 10 ianuarie 2026 fiecare pescar recreativ va trebui să declare capturile prin aplicația mobilă PescaREC.
Da, ai citit bine: declari inclusiv ziua fără capturi.
Ceea ce, dacă ne luăm după realitate, va umple serverele guvernului mai repede decât prinde braconierul un somn legat cu coarda din portbagaj.
Sursa: Diario de Cádiz – „El anzuelo ahora es el móvil: nueva normativa de pesca recreativa”.
---
🎣 Eu pe Ebro… și epopeea care n-a fost
Și-acum, să revenim la experiența reală, palpabilă, trăită pe pielea mea.
Am fost la pescuit pe Ebro. Mult.
Știi cât am prins?
Puțin. Foarte puțin. Ridicol de puțin.
De ce?
Pentru că, în 2025, pescuitul sportiv nu mai înseamnă „două viermi și o undiță”.
Înseamnă sonar, cameră subacvatică, barcă, GPS, dronă, abonament la aplicație meteo premium și, eventual, un prieten cu o diplomă în oceanografie.
Eu?
Eu am permis, am răbdare, am respect pentru natură… și un portofel care nu acceptă „modernizarea”.
Așa că am prins exact cât își permite buzunarul: aproape nimic.
---
🐟 Dar braconierii… oh, braconierii…
În timp ce pescarii sportivi stau cu undița în mână și cu zero pe ecranul aplicației, în spatele tufelor, printre stufuri și pe malurile pustii se întâmplă adevărata performanță piscicolă:
plase lungi cât autostrada,
cabluri, lanțuri și sfori,
gherete cu pește scos „la negru”,
băieți care scot mai mult pe săptămână decât toți pescarii sportivi la un loc într-un an,
și barca aia pe care n-o atinge nimeni, pentru că „nu e treaba ta, jefe”.
În timp ce pescarul sportiv prinde un biban amărât și-l eliberează cu respect, braconierul scoate jumătate de ecosistem, îl vinde la colțul străzii și pleacă liniștit acasă.
Dar, desigur, problema oficială e pescarul sportiv.
Nu cel cu zeci de kilograme în portbagaj.
Cel cu doi pești eliberați și o poză pe Facebook.
---
🔍 Satira situației
În ritmul ăsta, nu e exclus ca legislația să evolueze până la:
Aplicación de Silencio REC – prin care raportezi de câte ori ai clipit în timp ce așteptai să muște ceva.
Detección por GPS – dacă te apropii prea mult de apă fără permis, telefonul te sună automat și îți spune: „¡No, amigo!”
Declaración Anticipada de Mala Suerte – dacă știi dinainte că nu prinzi nimic, trebuie să trimiți formular pre-pescuit.
Și toate astea, bineînțeles, în timp ce marile probleme – braconajul, plasele ilegale, capturile masive – rămân la fel de bine ascunse sub preșul administrației.
---
📝 Concluzie amuzant-amară
Pescarul recreativ devine „inamicul public numărul 1”, deși:
prinde puțin,
eliberează mult,
și nu lasă urme în natură.
Braconajul, însă, rămâne la liber, mai furtunos decât curentul pe Ebro.
Așa că, în stil satiric, putem spune:
> „În Spania, peștele nu moare de undiță.
Moare de birocrație și de plase ilegale.”
Comentarii
Trimiteți un comentariu